timp-imprumutat

Am zis deja...

2011-06-20T00:38:00.002+03:00

M-am mutat aici: http://www.noscarletcoat.com/

:) Farewell.

Cate intrebari si unde sa le pun pe toate?

2011-06-16T00:43:00.001+03:00

In primul rand ma mut iar. Nu din casa, nu de data asta (am facut-o si p-asta mai des decat as fi vrut). Ma mult cu blogul. Ma mut p-un wordpress, ma mut ca sa imi dau motiv sa fiu mai consecventa, ca sa ma preocup de asta.

Am stat iar si m-am intrebat intrebari fara raspuns zilele trecute. Traiesc cu impresia ca mi-as putea petrece timpul intr-un mod mai inteligent sau macar mai constructiv.

Intre timp, adica intre paragraful de mai sus si acum, s-au intamplat urmatoarele:

1. am dat fwd la toate parolele de la domeniul nou unui prieten care nu mai are adresa aia de mail pentru ca a fost hijacked
2. a intrat o ganganie pe geam si am paralizat de frica
3. am uitat toate intrebarile mele existentiale despre viata, iubire, onoare, munca, rost pentru ca vezi punctul 2.

Asa ca asta o sa fie o postare mai scurta decat imi imaginam. Noapte buna, I'm going hunting!

I'm giving it what it wants... the rotten fool!

2011-06-04T19:47:00.001+03:00

Cum ne mentinem silueta?

Iubim :))

Cine ne strica dieta?

Nemultumirea. Mancarea aduce cu ea o satisfactie instantanee.

Sunt o gurmanda... si totusi pot sa treaca saptamani pana sa mananc ceva rau da' buuuun.

Asta pentru the small Kate Moss in me care imi sopteste draconic din cand in cand: 'nothing tastes as good as skinny feels'. But like all sane human beings, I don't just hear one voice, but quite a great deal more! Adicatalea nu-s nebuna, vreau sa zic doar ca n-am un singur impuls, ci o gramada. Also, Kate honey, do shut up it's 7 pm and I've had nothing to eat all day.

Ce-mi mai taie mie pofta de mancare? Ok, nu pofta... dar ce-mi zapaceste memoria de uit sa mananc? Entuziasmul. Like a friggin' child, daca-mi dai o 'jucarie' noua (jucarie adica motiv sa ma entuziasmez, poate sa fie ceva profesional, personal, muzical sau alta forma de arta...) am sa uit sa mananc pana cand, din strafunduri, se simte golul atat de tare ca-mi amintesc. Logica e simpla, presupun... doar stim cu totii de pe discovery ca ai mintea mai limpede pe stomacul gol. Il umpli si iti lenevesti toate simturile ca sa digeri. Doar nu hranim armata inainte de lupta, ci dupa victorie.

Asa ca cele mai bune stari ar trebui sa le am infometata si proaspat iesita din dus. Confrm. Ar mai fi ceva... da' nu zic ca poate citesc copchiii. Ma amuza insa ca lumea (adica oameni cu oaresce cap) inca se mira ca in tarile din lumea a treia (si nu numai), pe o foamete crunta, fara aifoane si kindleuri, se inmultesc ca iepurii. In Europa noastra, mai ales spre V, ne ghiftuim si sadem lenesi, confortabili. Asta nu face numai sa scada natalitatea si sa ne ingrase, da' ne place (ne obisnuim cu) confortu' si hai sa recunoastem, un tanc care urla noapte de noapte e mult pentru orice corporatist veritabil. Daramite mai multi. Ca sa nu mai zic ca ne fura ochii consumerismu'. Nu zic ca e de rau, sau ca e de bine. Constat doar. Astea-s vremurile.

Sa ma intorc la starea de dupa dus si infometare...si cealalta chestie nezisa. Eh, toate astea sunt minunate, geniale... dar cea si cea mai frumoasa senzatie pe lume e cand toate astea trei se intampla intr-un context cu plaja si cu marea. Stomacul gol sa nu ti-l zapaceasca soarele, apa marii verzuie cat vezi cu ochii, nisipul intre degetele de la picioare, esti in apa... iesi, parul e ud pe spate si e atat de placut in contrast cu soarele torid care te incinge imediat... si cealalta chestie. Si ... it's perfection! Daca mai adaugi si o carte buna (fara muzica, decat daca e aglomerat sau esti in 2 mai langa familia cu copiii agitati) de nu sti daca s-o lasi din mana sa te imbaiezi sau sa mai citesti putin. Va spun, e rai. Bine, fiecare cu fanteziile lui, dar eu n-am nostalgii atat de adanci legate de muntii patriei, n-am chiar asa mare dragoste pentru verdeata... nu cum am pentru apa marii si libertatea iluzorie cu care te hraneste, pentru valurile pacatoase, pentru senzatia aia de oboseala placuta si pentru pacea aia efemera, purtata pe zgomotul ei incantator, care te poarta si pe tine in departari... Bate chiar si ski-ul la fund pentru simplul motiv ca n-ai nevoie sa cari atatea dupa tine. Si toate astea cu promisiunea unei cherhanale sanatoase in preajma, pentru dupa. Ah, bineinteles, si cazare in cazul meu (cazare cu curte, flori si verdeata, cu gazonul tuns si-un foisor) ca eu nu sunt asa prietena cu cortul. Ne salutam de la distanta si ne respectam reciproc dar nu suntem pe aceeasi lungime de unda.

Sea, come to me, or I shall have to come to you!

(da, stiu, nu toata lumea imartaseste marea mea poveste de amor cu marea... nici nu trebuie, destul ca apropiatii mei, daca nu o-mpartasesc, macar imi fac pe plac)

I never ever ever EVER wanna grow up.... trombon!

2011-05-27T00:02:00.003+03:00

1. Frica.

O detest. E stupid s-o detest ca daca o detest ea ma controleaza pe mine. Fear, I hope your rotten guts are spilled on the pavement and rats eat them! Da stiu, e buna, ne ajuta sa supravietuim. Sa-ti lasi frica sa te controleze e un pacat. E perfida. Stim din adancurile noastre (ape tulburi, balti sau oceane... oricat de plate sau abrupte... toti avem adancuri) ca frica e ceva rusinos. Nu trebuie manifestata. Decat daca esti fata si te confrunti cu un gandac. E perfect normal sa paralizezi. Serios...

Frica e perfida pentru ca, stiind ca nu ne face o reclama prea buna, avem tendinta de-a ne-o ascunde de noi insine. E perfida si uneori utila, alteori un handicap deghizat in 'bun simt' sau 'normalitate'. Frica, insa... (nu ca timpul) are mama si tata si exista pe lumea asta ac de cojocu' ei. Cum ar veni.

2. Maturizarea.

Concept supraestimat, plictisitor, perimat, desuet, de-a dreptul idiot. Daca n-ati auzit pana acum, auziti acum de: emerging adults. Adica io. Si altii intre opshpe si douaj si ceva. Ce se intampla e ca, in termeni clasici, nu ne mai maturizam la fel de repede. Tindem sa nu mai vrem familie si puradei imediat ce iesim de pe bancile scolii. Fata de acum doua sute de ani... dar si fata de acum 20 de ani, treburile se misca mai abitir, lumea e in continua schimbare, omenirea se adapteaza cum poate iar daca vrei nu doar sa supravietuiesti, tre' sa te adaptezi si tu, cat mai bine. La douajpatru, sex femeiesc, nu vreau doi plozi si siguranta, vreau sa calatoresc si sa vad lumea, sa iubesc nu unu' ci mai multi (nu dam numar ca nici in 2011 nu e domnisoresc sa faci asta), vreau sa ma mai 'gandesc' putin, vreau sa scriu, vreau sa fiu avocat, vreau ca la un moment dat sa pot sa nu mai fac nimic din ce fac acum. I do not want to settle down. Not personally, not professionally, not metaphysically.

De ce?

Pentru ca traiesc cu handicapul fricii de a alege. Nu e singurul motiv. Altul ar fi ca s-au multiplicat oportunitatile ca iepurii fata de ce traia Buni - draga de ea. Si ea, femeie inteligenta si ar fi putut face carte dar deh... au trimis doar unul dintre cei patru plozi la scoala, iar ala fu baiatul. Eh, ea la varsta mea ii avea pe maica-mea si unchi-miu era pe drum, gatea si, probabil, ajungea la timp. Dar ea si cu mine, desi avem, poate, trasaturi similare (fire iute... adica care pisca la limba), am trait in lumi diferite. Amandoua recunoastem diferentele, ne respectam reciproc circumstantele, dar nu am putea sa facem schimb in veci. Pentru mine (personal) nu exista presiune sociala sa ma asez nicaieri. Exista, insa, o supapa care sta sa bubuie ca nu mai am stare si vreau sa zbor. But spoilt for choice, I got a little lost. And a little lost means a little crazier than usual. And a little crazier than usual means triple the chaos. Triple the chaos doesn't help on my decision-making. So here I am.

Ma rog, enough with this crap, nu vreau sa fiu o copchila toata viata. Doar ca, pe deasupra, se si redefineste termenul de adult. Pentru intreaga lume cat si pentru capul meu prea plin (se umple usor, ce-i drept)...

Growing up scares the shit out of me, viitorul ma sperie. Dar ma sperie bine, pentru ca sunt, jumatate din mine cel putin, TINGLING WITH JOY. Pentru ca toate posibilitatile sunt fascinante... prin simpla lor existenta, si-apoi, coborand cu mintea pe fiecare ramura, realizarea ca orice (cum si nimic) se poate intampla. It scares the shit out of me and makes me so damn excited!

Nu inseamna ca am sa omor in somn copilul din mine. Nu el e de vina. De vina e frica. Cu ea tre' sa port o discutie.

3. Alegerea.

Eheee. Ar trebui sa fiu constienta de certitudinea trecerii timpului, e ca o ghilotina care nu iarta pe nimeni. Timpul, cum ziceam mai sus, n-are mama si tata, curge inevitabil (as far as my silly little head can tell). Dar inca nu-l simt asa. Pe de-o parte, ma mai pacalesc vara si caldura care au inceput sa-si arate nasul si care imi dilata clipele si imi incetinesc ambitiile. Pe de alta parte: mrrr... pe cai!

Solutia nu e niciodata lenea, e munca. In orice-ar fi, oricat de destept si apt ai fi. Ma rog, asa merge pentru mine. Solutia e sa get your ass back into that saddle and ride. Buni imi zicea cand ma vedea fumand privind in gol, ca un fel de pauza, in timp ce invatam in sesiune: Hai hai, ochii te sperie, mainile te scapa.

4. Sufletul. The corazon. That f*cking lump in my stomach.

Sentimentalul. Nu in ultimul rand, si totusi... Toate celelalte I can take heads on like a (wo)man. But this crap, no-hooo-hoo! Poate pentru ca nu mai sunt indragostita, poate pentru ca am fost franjuri - sufleteste vorbind - in ultima vreme, nu stiu de ce dar pe tine, suflet drag, te-as da cainilor sa nu ma mai deranjezi. Da, stiu, nu trebuie ignorat... dar nu vreau s-l ignor. Atat doar ca partea asta... vreau s-o las pe mai incolo.

5. Iremediabila realitate a universului.

E ca n-are sens. Adica, poate are, dar nu-i decat pe ghicite. Si deci... inspiratia divina, harul, instinctele, intuitia... crap! N-are niciun sens, nu pot sa pornesc de la prezumtia unei maini invizibile (nu Adam Smith style, Old Testament style hand).

Gata, ma culc. Sunt reparabila, dar hotarata.

Unde incepi ziua si unde o termini

2011-05-19T00:25:00.002+03:00

Doua lumi paralele.

Ar fi aproape amuzant daca nu m-ar intrista.

Am obosit.

Mi-e somn, mi-e lene sa gandesc, e prea mult pentru putinele cuvinte care-mi vin pe limba.

Am obosit si nu mai am rabdare. Am avut vreodata? Nu mai am rabdare cu mine. Ma simt de parca o sa devin propria mea plasmuire. Ma simt ca o fantoma. Ma comport ca o furtuna dar... ma simt ca o fantoma.

Nu-i nimic, am un far in mine care nu se stinge. E speranta, brandul 'iluzorie'... ca intr-o buna zi toate or sa aiba sens. N-or sa mai fie niciodata F=mg (sau a, intelegeti voi). Dar macar e=mc^2.

You are already free...House of Diamonds - Bowerbirds

And life is beautiful and I can smell the flowers and feel the rain and nothing will ever be the same again.

Cigarettes and Gasoline

2011-05-16T00:23:00.001+03:00

tinysong.com/Gc3l
"Cigarettes and gasoline
Morning seas they call to me
..
Holding in and letting go
Freezing hands and coffee burns
Steering straight in a heavy tide
All these things I've learned
...
Good things..."

Ah... ne facem mari. V e plecat, R si C, tule-o si ei. C nowhere in sight, she flew the coop a milliong years ago. L si ea, ar fugi cu primul avion, nu s-a hotarat unde.

O sa fie a lonely pre-end-of-the-world party la toamna.

Ce facem noi aici? Zgariem pe pereti "aiuazhiar". De ... ce?

Ma rog. E timp pentru toate, sau nu e timp pentru nimic. E prea devreme sa stiu cine vreau sa fiu. Oare cat timp o sa tot zic asta?

E timp. Sau nu e, dar eu nu ma pot grabi. Si unde sa ma grabesc? Viata se intampla oricum.

Gata, mai ascult ~~o data~~ de vreo sase ori melodia si ma culc. I have a time management problem... ce surpriza.

Femeia

2011-05-08T04:05:00.001+03:00

Generalizarile. Si io le practic ca sport, cu speranta sa nu-mi ajunga in sange... dar le practic. Generalizam si catalogam pentru ca e in firea noastra. E, de fapt, necesar. Daca n-am face-o, am fi nevoiti sa recurgem tot timpul la o analiza prea amanuntita si nu am fi supravietuit ca specie. E mai usor sa pui o eticheta ca sa-ti organizezi mai bine sinapsele. Ne-a ajutat cand traiam in boscheti si-n pesteri sa evaluam mai repede cine prezenta pericol, cine nu, cu cine poti exersa reproducerea speciei...

Dar poate fi deranjant.

Pe mine ma tracaseaza uneori glumitele cu si despre femei (bineinteles! femeie suparacioasa). Ma deranjeaza mai putin - spre deloc - cand cineva ma judeca gresit din prima. Stiu ca se intampla, ca e parte din viata si ca are sa-si schimbe - sau nu - parerea. Dar generalizarile... desi sunt inevitabile, le vad in afara contextului din care ele provin. Poate ca daca nu le-as vedea asa des, le-as ierta. Dar sunt supraestimate. Sunt clisee - si clisee pentru un motiv - dar supraestimate! Poate din cauza ca ma simt atat de rar pasibila de generalizari (deh, toti ne vedem speciali...)

Generalizarile pot fi o pepiniera pentru poante. Dar intr-un rationament decent nu trebuie sa fie punctul de plecare. Generalizarile ne scutesc de analiza si ne duc la o concluzie, dar analizand, absentis generalizare, uneori ajungem la alta concluzie. Generalizarile nu pot fi un argument in sine. Asta duce la discriminare.

Know your audience.

Vreau sa zic ca daca esti taximetrist si masina din fata se misca cu viteza luminii bete poti sa spui (ok, eu o sa ma supar... dar o spui oricum) ca 'sigur e muiere la volan'. Eu le spun 'duminicari', dar tu spune-le cum vrei. Doar sa nu te superi cand muierea care te plateste pentru ca o duci de colo-colo iti lasa un bacsis mai mic. Tu n-ai de unde sa afli, da' io sunt in mod special generoasa cu un taximetrit ok. Pentru ca ma plimb cu taxiul toata ziua. Taci. Mai ales daca o vezi ca nu rade la glumele tale. Si nu e vorba doar de bacsis. E vorba de faptul ca daca tot generalizezi, atunci stii ca femeile au memorie de elefant si sunt mai ranchiunoase. So it's bad for business, you twat.

Keep an open mind

Una care-mi place... inselatul. Men are cheating bastards! In primul rand... who cares? Nefericirea nu e dictata numai de fidelitatea partenerului. In al doilea rand, tot barbatii sustin ca ei au un cod al onoarei. (?!) Totusi, exista un studiu (unu' de l-am citit io, or fi si altele) care arata ca pe masura ce mai multe femei detin pozitii de putere, incep si ele sa insele mai des. Probabil tot asa o sa invatam si cum e cu onoarea. Un alt studiu arata ca femeile sunt mai risk-averse si ca atunci cand lucrurile arata maro se retrag mai repede. Adica, spunea studiul, femeile brokeri sunt de preferat. Asta ar explica si de ce nu prea inselam - e riscant (ca sa nu mai zic complicat). Sunt de acord ca e ok sa te joci cand nu e nimic investit dar nu 'inselatul sportiv' al holteiului e problema aici. Cat despre complicat, unii (unele?) ar zice ca nu e complicat ca barbatii nu au trairile care complica inselatul. Ei sunt stane de piatra, nu-i asa, surorile mele? ... nu, nu-i asa.

The point?

Uof... Io nu militez aici pentru Femeie. Spun doar ca lovindu-ne de atata informatie (si deseori conflictuala), e bine sa keep an open mind. Hey, I like myself a man's man as much as the next straight gal! Nu numai asta, dar am o gramada de baieti (barbati?) in jurul meu care-mi sunt dragi ca ochii din cap dar sunt misogini. Am invatat sa-i iubesc asa cum sunt. Si e drept ca ii salveaza atatea alte calitati.

Sunt constienta ca genetic exista diferente intre femei si barbati, din multe puncte de vedere suntem construiti diferit. Inteleg ca am evoluat diferit (din acelasi protozoar, totusi) si ca exista atatea lucruri pe care le facem diferit din varii motive, in scop de supravietuire, de cand se purta parul pe picioare sub forma de blanita groasa. Si necesara. Tot ce zic e ca nu toti barbatii e porci asa cum nici eu nu am un singur scop in viata sa-l prind pe fraer sa-i trag un plod. Am si eu muierismele mele... ca sa zic asa. Cum aveti si voi Adamii machoismele voastre. Deh, societatea, reflexul, a naibii biologie.

Dar cu toate astea, e nevoie si de El si de Ea. Ne completam ca sa formam civilizatia asta imperfecta in care traim. Oamenii sunt diferiti (da... generalizabili, dar diferiti) iar conexiunile 1 la 1 se fac, indiferent de sex (religie, rasa, clasa sociala, orientare sexuala, opinii) pe baza unei chimii ramasa inca fara explicatie.

Dar, pan' la urma, de ce m-ati asculta pe mine? Sunt doar o biata femeie.

On a totally unrelated note...

O nota personala. Astazi am primit un (il iau si eu cum imi place) compliment (?) care m-a pus oarecum pe ganduri. Pornisem de la o discutie despre caine in apartament (am impartit relativ recent un caine cu ecsu da' la partaj l-am pierdut) si am ajuns la pisici, o alternativa mai comoda ca animal de companie. Stiti si voi gluma cu baba singura cu pisicile, la asta se adauga o prietena (L, stii cine esti:) ) care ma ameninta ca o sa ajung singura cu pisicile si astfel concluzia logica ca n-am sa-mi iau pisica ca sa nu implinesc profetia inainte de termen. Si C a ras de mine, confirmand ca si el e de aceeasi parere, ca o sa fiu singura cu toate pisicile mele. Doar ca el e de parere ca intai o sa ingrop circa 30 de soti (o sa verific si cu L sa vad daca i se pare plauzibil si ei). Exprimarea lui nu a fost asta dar fac ce pot din memorie: "barbatii or sa te tot iubeasca, dar o sa-i nenorocesti. Fie ajunge unu' sa te omoare, fie ii omori cu zile, unul cate unul" :)) Razi tu razi... Harap Alb... Nu de mult, un alt el pe care-l respect imi spunea ca vai de noi femeile independente. Nu stiu de ce i se pare ca suntem asa o rasa aparte (btw, si independenta asta e supraestimata, asa... ca sa stiti si voi). Ma rog... vai de noi femeile independente. Ca ajungem singure. Asa o fi? Hah... si asta ma aduce la S, iubire din copilarie, coleg de facultate, in fine, vechi prieten. Mi-a zis prin anul doi, uitandu-se lung la mine... pe cuvant ca in amintirea mea, la momentul respectiv, nu facusem si nu spusesem nimic... "Doamne, Ruxi, uneori ti-as pune un calus in gura, te-as lega de maini si de picioare si as fugi cu tine in portbagaj"

You are already free

2011-05-03T16:18:00.001+03:00

http://grooveshark.com/s/House+Of+Diamonds/2u3VL1?src=5 - House of Diamonds - Bowerbirds

"One morning you wake to find
you are shackled to your bed
and bound and gagged
Oh my, what a predicament"

Sunt o fantana de speranta, de optimism, mi se intampla ceva rau si in cinci minute am un plan de bataie, am vazut o latura buna a situatiei si, daca ma podidesc lacrimile, le las sa curga si zambesc.

"You are free from the greed of your culture
You are free from the lust for the luster
of the diamond houses in the city's cluster
From your own ego, from your own blunder"

Melodia asta ma obsedeaza de ceva vreme. :) Daca ma intristez, ma intorc la ea. Cum spuneam, sunt o fantana de optimism, neincetat optimism si entuziasm. Stiti, nu, cat dureaza entuziasmul? Sunt o fantana de entuziasm si o gaura neagra a experientelor, ma hranesc cu ele dupa care... whooosh, like they never were. Ne uitam putin in punga, stabilim ce-i de memorat, ce-i de uitat, selectam convenabil frumosul si mergem mai departe. Asa sunt eu o fantana, alegand sa orbesc pe ici pe colo.

"Yes, you own the stars, you own the thunder
But you have to share
Yes, you own the stars, you own the thunder
But you have to share it all"

I f*cking hate being sad, dar ce-i de facut, than be sad some more, then be happy... As vrea sa nu fiu asa schimbatoare, sa fac alegeri altfel. Nu stiu cum altfel, dar altfel. Am luat trei hotarari importante in ultimele cateva saptamani. Din alea trei, una e la versiunea 5.0. Hah... consecventa, rabdarea, unde Dumnezeu da (if you do exist, you annoying piece of work!), stie sa ia, nu cumva... stiti voi, nu cumva sa fie prea bine.

"You are free
You are already free
You are already free"

Ah well, back to the drawing board. Asta ar trebui sa scrie pe piatra mea funerara (daca nu ma hotarasc cumva sa ma sufle in vant) - Here lies Rux. Now back to the drawing board. :)

A lawyer should've known better

2011-04-29T12:34:00.000+03:00

Eu am fost educata de mica sa ma exprim. E bine sa te exprimi. Daca cineva se loveste la picior tu te duci langa el si-l tii de mana si ii spui "imi pare rau!" si "pot sa te ajut cu ceva?" ca la sfarsit sa inchei cu "piatra rea, a sarit si te-a-mpiedicat!". Dar deseori cand zic imi pare rau cuiva care pateste o nazbatie, mare sau mica, mi se raspunde senin "nu e vina ta". Hahahah... nu, normal ca nu e vina mea, spun "imi pare rau" nu pentru ca "imi cer scuze" ci ca imi pare opusul lui bine sa te vad cu buba in genunchi, in cap, in inima, in portofel.

Am fost educata prost. Toata lumea stie "imi pare rau" = "e vina mea da' n-am vrut!"

Dar in pofida educatiei mele, m-am facut avocat. AvocatA dom'le. Si-o avocata respectabila stie, tre' sa stie (mai ales daca s-a uitat la Allie McBeal si se uita acu' la The Good Wife sau la Damages... I could go on) ca sa spui ca-ti pare rau, in unele circumstante speciale, poate fi interpretat ca o recunoastere a vinei.

Mda, eu nu vorbesc de lumea reala, de raspundere juridica (slava cerurilor si cryoconitei... vezi aicea ce inseamna), e vorba de faptul ca odata iesita pasarica cu "imi pare rau" toata lumea s-a uitat la mine diferit si si-a permis sa ma considere - poate nu vinovata - dar cu siguranta responsabila.

Si io ma intreb: sunt oare? Un El invinuindu-ma de toate relele lumii si eu spunand ca imi pare rau ca sufera... nu inseamna ca am comis toate relele lumii. Inseamna ca imi pare rau ca a facut buba si ca doare. Ce alta expresie as putea folosi ca sa comunic ce simt? Limbă română, dragă mi-eşti. Să te f**.

E o lectie si asta... in psihologia lumeasca. Adica amatoriceasca. Dar e o lectie. Mi-am asumat niste lucruri peste care, era clar, n-aveam cum sa trec. Si nu aveam de ce sa mi le asum. Dar asumandu-mi-le ca o sfanta atunci, le car acum dupa mine ca bagaj de bomba cu ceas (si sensibila la presiune). De ce oare? De ce e viata nedreapta (ahahahahahah) de atunci cand eu aveam forta sa iau asupra mea ceva ce nu facusem doar ca sa usurez povara de moment a unui confrate de suferinta si acum cand as vrea sa arunc si eu povara... arunc-o cui nu e s-o ia inapoi. Nu mai e, s-a vazut usurat si tule-o. Ia-o, fratele meu de suferinta, inapoi. Uite, o pun aici jos, langa piatra asta funerara pentru noi si vii tu sa o ridici.

Privesc catre public, rad amar si va-ntreb... m-a cam facut, nu-i asa, nu se-ntoarce sa si-o ia?

Ei, mai multa intelepciune pentru mine, ce sa-i faci? Daca toata viata o sa imi iau lectiile asa am sa fiu spalatoreasa rufelor murdare ale omenirii, calu' de tras al tuturor barbatilor "cu potential" (aahahahahha) si, mai presus de toate, o sa am un cap asa mare de la atata intelepciune de-o sa imi cada intr-o parte.

A broken heart can be mended but not healed - this is a good thing

2011-04-14T01:27:00.000+03:00

Am inceput sa citesc rubrica lui J. DeVore pe thefrisky.com si am dat de asta. O data, trebuie zis ca-mi place foarte mult cum scrie el. Pe de alta parte, subiectul s-a nimerit. It struck home, as they say.

Ei zic... 'good as new'. Noi zicem... 'ca nou'. Nimic nu e ca nou decat daca e nou. Nimic nu se reface perfect. Totul se transforma, noi ne transformam. Sunt ani de cand n-am mai vorbit cu oameni pe care inca ii iubesc si rar trece o zi cand nu le dedic macar o frantura dintr-un gand, o incruntare, un zambet. O fac fara intentie, o fac pentru ca amintirea lor o sa ramana cu mine cat timp o sa traiesc. Plecarea lor mi-a 'frant inima', m-a rupt, m-a intristat mai mult decat ma intristeaza o zi friguroasa de aprilie cand calc intr-un c***t si intarzii la birou iar pe trotuar e un copil care cerseste si-n telefon tuitaru' ma anunta cate victime a facut tsunami-ul din Japonia. Dar nu vreau sa fiu la fel. Da, mi-as dori copilaria inapoi si linistea sufleteasca si dragostea si oamenii care-au plecat. Dar nu le am, n-o sa le am si traiesc inca.

Cand simt ca inima-mi bate sa-mi sara din piept si ma ia cu convulsiile dinainte de plans si vreau sa ma smiorcai... ma smiorcai, ca deh... dar o fac pentru mine. Nu ma smiorcai de dragul a ce-am pierdut. N-am pierdut decat costul de oportunitate si regret totul dar nu regret nimic.

Je ne regrette rien.

Nu e nimic de regretat, am facut tot timpul cum am crezut mai bine. Iar cand viata ia intorsaturile ei sadice, fara asentimentul meu, nu vreau sa fug, nu vreau sa ma ascund, sa ma prefac. I'm grieving. (Tot s-a luat de mine azi cineva ca vorbesc romgleza. Nu exista un cuvant la fel de potrivit la 'grieving'. jale, dor, amaraciune?!) Durerea sufleteasca e naturala, prefer s-o simt atat cat am impresia ca-mi face bine, prefer sa o las sa ma darame pe moment decat sa fug de ea. Da, incerc sa nu simt trairea intregii lumi, sa nu empatizez tot timpul cu toata suferinta de pretutindeni, dar as face-o dac-as avea un suflet care sa cuprinda intreaga lume fara sa ajunga o piatra (funerara). Cand doare, doare. Nu e nimic rau, nu e o rusine, nu e o... litera stacojie.

Dar sa trec si la subiect, nu? O 'inima franta' nu e niciodata ca noua pentru ca aduna cu ea toate ranile, unele cicatrizate, altele noi, iar o inima bleaga aduna si praf. Dar o inima franta o data nu cred ca-si mai revine complet. Suntem mai intelepti dupa ce ne 'trece', desi e impropriu spus, pentru ca nimic nu ne 'trece'. Limba asta romana e amuzanta. Nu ne trece, noi trecem peste. Sau prin. Trecem prin tot ce ne e dat si iesim dincolo, dupa fiecare rana, fiecare ciob, mai oameni decat am intrat. Sau mai neoameni. Dar n-as vrea sa fiu un copil decat daca timpul e dat inapoi si am iar mintea de copil. E o speranta desarta sa-mi imaginez ca inocenta vulgara a copiilor e ceva ce pot sa redobandesc. Inocenta o pierd cu fiecare zi, doar ca in locul ei mi-ar placea sa pot pune intelepciune... nu amaraciune.

Ar fi frumos, poate, si in varianta in care am trece prin viata ca gasca prin apa, dar ar fi o frumusete straina, insolita.

Nu ne trece, ne facem bine, dar nu ca noi. Si fiecare tristete pe care o indur, fiecare bucurie pe care o traiesc, fiecare clipa trecuta e irepetabila. Si trece timpul atat de repede pe langa mine incat sufar de nostalgie inainte ca 'acum'-ul sa fie 'atunci'. Asta si pentru ca sunt o romantica si-o trista de felul meu.

E un lucru bun insa faptul ca nu ne reparam niciodata perfect. In primul rand pentru ca dac-as fi perfecta as incepe sa va repar pe voi toti ceilalti, care-ati fi si invidiosi. Si-n al doilea rand, pentru ca nu se poarta 'perfectul'. E la moda sa fii suie, dezlanata, reparabila.

I'm an angry bird :)

2011-03-21T11:51:00.001+02:00

Really I am, angry and p***** at the world. Vreau sa ii zic: hey world, you suck ASS!

Stiu ca n-am niciun drept sa ma plang, adica... nici nu ma plang pentru mine, sunt de-a dreptul nervoasa. Nervoasa pe putalai si fufe, suparata pe cutremure, ma mir ca un bou la poarta noua ca idioti ca Gaddafi exista si nu mor inecati in propria saliva imbibata in usturoi si iluzii erotice cu si despre putere... Naiv, sa ma supar pe boli, pe fenomene ale naturii si pe limitarile naturii umane. Lumea nu e un loc mai rau decat era inainte, e doar mai plina, mai populata, cacaturi s-au intamplat de cand exista ea... lumea, doar ca inainte sa fie rationalul, supremul om pe ea, nu erau cacaturi, erau pur si simplu, nu exista o dimensiune morala. Sau, cel putin, nu cred ca exista una. Si-apoi am aparut noi oamenii, veriga slaba in varf de lant trofic, tac-pac 200,000 de ani mai tarziu (sau 50,000 - depinde dupa cine te iei si cum numeri) iata-ne, in gloria noastra, complicand pamantul cu existenta noastra miraculoasa si complet neinteresanta si mica, iata-ne in gloria noastra canibalizandu-ne istoria si intelepciunea de la o generatie la alta.

Bineinteles ca exista si frumusete in toata dezordinea asta sordida, e acea frumusete pe care o cautam cand suntem doar noi cu noi, singuri si liberi, cand adormim imediat inainte sa se apese butonul de power off, la care visam intr-o zi perfecta de primavara cand totul e posibil. E acea frumusete pe care, so far, animalele n-ar parea ca o percep. Pentru asta merita trait putinul care ni se da.

Pentru asta si pentru a da una-n gura urmatorului care ma enerveaza. Sheesh... I am an angry bird.

8-9 martie 2011 a fost noaptea in care m-am dezbracat de haina ta

2011-03-09T12:10:00.000+02:00

8 martie 2011 nu a fost, (se aude acolo in spate?) NU A FOST cea mai fericita zi din an de pana acum, NU A FOST cea mai fericita zi punct.M-am enervat in ultima vreme cum uitasem ca pot sa ma enervez, cu dureri de cap care nu m-au lasat sa ma abat de la subiect prea mult, cu scuipat imaginar intre ochi (am uneori o imaginatie ciudatica), cu mana stransa pumn din senin. Mi-am uitat latura asta, am uitat cat de vulnerabila sunt uneori.

Si mai rar verun norocos sa-mi aminteasca cat de adanc, de tare si de mult ma pot supara. Ultima data cand m-am suparat asa tare... am iesit putin sifonata, dar sa-l vedeti pe celalalt! Nu sunt neaparat o fire violenta, (adica nu am mai lovit din copilarie pe cineva care m-a suparat, decat in gluma), dar imaginatia mea e destul de colorata si imi lasa loc unui desfrau sangeros. Sunt putini oameni care se pot numara in cercul restrans care poate sa ma aduca in starea pe care am avut-o ieri, dar, hah ce noroc!, s-a intamplat neintamplatul! O suparare adanca, taioasa, imbibata cu mireasma fetida a dezamagirii, mi-a trezit simturile, n-am avut timp sa sufar si eu ca toti oamenii, sa-mi para rau dupa ce-am pierdut ca m-am gasit manioasa intr-o dimineata, de parca m-as fi nascut asa. N-am alt cuvant, nu urasc, nu regret, nu sunt trista si nu sufar, sunt doar FOARTE suparata.
Stiu prea bine ca senzatiile (frig, cald, nervi, mânia asta pe care as vrea sa ti-o infasor in jurul gatului pana cand cedezi si-mi recunosti pacatele) sunt lucruri trecatoare... pe cand cuvintele pe care le spunem raman... lasa urme uneori mai adanci decat am fi avut curajul sa manuim un cutit. Asa ca am incercat din rasputeri, dintotdeauna, cum incerc si acum, sa nu reactionez imediat in toate problemele serioase ale vietii, sa pasesc cu grija, sa-mi dau timp sa stiu ce simt, ce gandesc, ce vreau de fapt.

Timp. Imprumutat. Viata e prea scurta.

Si iata-ma azi, 9 martie, o noua zi in care, dupa vreo doua saptamani cu un mind-set criminal... nu mai vreau sa te ranesc atat de tare, nu-ti mai port pica atat de mult, azi aproape ca vreau sa fii fericit. Daca citesti, vreau sa stii ca plecarea mea, refuzul meu atunci, a fost cea mai grea decizie pe care am luat-o vroodata. Mi s-a facut rau fizic incercand sa-mi dau seama daca sa raman sau sa plec, capul si inima mi se frangeau numai in incercarea de a intelege ce mi se cere. Dar am simtit mai mult decat am realizat ca... nu trebuie sa fie atat de greu sa raman, sa te iubesc, ar trebui sa ne fie natural sa fim. Si-am plecat. Am stiut ca o sa-mi fie greu, doar ca nu m-am gandit cam cat de greu. Am luat cea mai grea hotarare pe care puteam sa o iau... dar iti multumesc ca m-ai ajutat. Tot ce-ai facut... atunci si de atunci... nu fac decat sa-mi confirme o decizie care m-a chinuit destul.

Stiu ca nu e prea frumos sa postez aici despre noi dar stim prea bine ca am prea putini cititori sa conteze... If I don't die today (and I really hope I don't) this is the first day of the rest of my life.

P.S. I am soooo glad to hear you're healthy enough to travel. Enjoy you're vacation... you DESERVE it. ;)

Lullaby

2011-02-26T22:18:00.000+02:00

'Place your past into a book
Burn the pages let them cook'

Sia

Ascult Sia si ma grabesc sa ajung undeva... dar ma tot opresc aici, la postarea goala pe care incerc s-o scriu de azi dimineata. Am mintea plina de 'asta e'-uri, de 'viata de complicata'. Dar vreau sa raman optimista, sa ma gandesc la toate lucrurile pe care le vreau.

Sa vrei ceva, pentru mine, inseamna curaj, inseamna o alegere si riscul sa pierd. Nu vorbesc de vrutul de zi cu zi, vorbesc de dorintele mai adanci, cu bataie mai lunga. Si de ceva vreme incoace... oarecum ironic si, acum, dureros, imi dau seama de ce vreau. Am o mana in cap cu care am apucat o cortina intunecata si am ridicat-o. Ochii inca mi se obisnuiesc cu lumina, dar e ok ca stiu ce vreau.

Aaaaand... I'm taking it slow.

Inca in cautare de meditatie

2010-11-05T16:21:00.000+02:00

Am tot citit din http://youarenotsosmart.com/ si, bineinteles, pentru def. There are good days and bad days - study wise. Dar nu pot sa scap de sentimentul ca imi scapa ceva. E ca o fixatie, ca o carie, e permanenta si ma macina. Am tot abordat niste chestii in ultima vreme pe baza de impuls si cred ca ce incearca sa mi se spuna din mine e ca probabil ca e cazul sa trag aer in piept si sa ma opresc. E atat de greu pentru mine sa fac asta, sa ma opresc. Sentimentul de stat, de liniste, de calm nu imi e atat de comod. Sunt obisnuita ca linistea si echilibrul sa imi vina mergand, sa imi vina din actiune, nu din inactiune.

Dar nu pot sa iau toate deciziile astea asa, din impuls, si-apoi sa ma intreb ce era in capul meu. Imi trebuie stat, stat activ totusi, stat si meditat nu stat si brainwashing. Nu stat si citit. Putina introspectie si meditatie si calmul si echilibrul sa vina din mine. Am o senzatie de dependenta pe care, in adancul meu, o detest si in fiecare pas pe care-l fac incerc sa scap de ea. Rational, stiu ca independenta nu e un scop in sine. Sau nu cred ca e sanatos sa fie un scop in sine. Dar mi e necesara ca aerul. E o stare care-mi venea atat de natural, nu m-am gandit niciodata la ea ca fiind ceva ce exista si pot pierde, era atat de bine in mine.

Independenta, nevoia de a detine controlul, sau, macar, capacitatea de a avea perspectiva asupa lucrurilor, intelegere a ceea ce se intampla... imi dadea un confort atunci cand nu detin controlul. Sunt, bineinteles, trei lucruri asupra carora nu detin niciun control si nu imi pot acorda nici macar confortul iluzionar ca le inteleg: love, death, and taxes. The third is a stretch dar... cam asta e ideea.

Eh, si independenta mea, libertatea mea era, pana la urma, iluzorie (concluzionez eu acum, in capul meu intelept de douaspatru as opposed to douajmaiputindepatru). Era iluzorie pentru ca lipsa controlului imi arata, de fapt, dependenta mea, simbioza mea nefericita cu "independenta" sau, evident altfel, cu iluzia independentei.

Imi imaginez ca e o chestie buna. O realizare necesara. Pana la urma, nu o sa pot sa inteleg perfect nimic din cateva lucruri esentiale ale vietii. Nu e ca si cum inteleg rolul nostru pe pamant sau sufletul in vreun fel, ma deranjeaza doar cu mult mai putin pentru ca certitudinea ca exista (sau banuiala, in cazul sufletului), o simt doar ca pe ceva de bun augur. Moartea si dragostea, prin esenta lor, contin ceva tragic si nevoia de a le controla sau de a le intelege (sau macar de a le putea defini, pentru numele lui Aldesuscareesaunue) e insutita, inmiita.

Hotararea ferma sa accept unele lucruri la mine, cat si la altii, si consecintele infinite ce se pot naste, mi se pare acum ca e prima decizie inteligenta pe care am luat-o in ultimul timp. Mai ales ca n-am acum timp de abstract, ci imi trebuie niste ancorare in concretul unui examen de care ma apropii si care n-are, din fericire, prea multa filosofie, si nici nu-mi poate crea vreo iluzie metafizica, it's as concrete as they come for me.

Nu trebuie sa ma lupt cu lumea din afara mea cand am, in viitorul apropiat, atatea lupte interioare demne de luat in seama. Pe principiul adanc si filosofic change the cheerleader, change the world. :)) Cum, voi nu v-ati spalat creierele cu heroes?

Perspectiva

2010-10-22T19:15:00.000+03:00

http://tinysong.com/Amm6 Astazi am tot ascultat Joshua Radin - You got what I need

"Baby you, you got what I need

Baby you, you got my sunshine"

How amazing is it, sa simti asa ceva? :) In oamenii pe care-i iubim descoperim tot timpul ceva, in noi tot timpul ceva, ceva nou e tot timpul sub soare pentru ca e nou in ochii nostri. Si uneori e indeajuns.

Ah, doar uneori, uneori e indeajuns o melodie.

Am avut o zi complicata azi, dar nu conteaza, sau nu ma intristeaza, pentru ca ajung acasa, pornesc muzica, ma pun sa invat si aud melodia asta si nu pot decat sa zambesc. Nu pot sa mai fiu trista.

Iar tristetea nu e rea in sine, dar nu e "acasa" pentru mine. N-am decat un gand azi, pay it forward. Si mai am ceva, constientizarea ca un mic pas am facut, de-acum cativa ani pana azi. De cand am plans ultima data in hohote si-am hotarat ca e o lume rea, urata si imposibila.

Nu sunt o norocoasa neaparat, nu merge totul struna, uneori merge chiar ca Dracu', dar nu cum merge treaba e important, important e ce simt la sfarsitul zilei. Noi oamenii ramanem straini unii de altii, ne nastem si murim singuri... dar intre timp, in scurtul timp, prefer sa fie frumos si bine, sa sadesc si sa privesc frumosul si binele.

Skeletons in the closet, we've all got them. Conteaza ce alegi sa faci cu ei. Credeam ca zilele astea o sa iau o hotarare si m-am trezit de dimineata cu realizarea ca am luat-o deja si ma simt proaspata. Ma simt noua. Si nu mi-e frica sa cobesc, pentru ca orice-as face stiu ca nu dureaza. But oh let me indulge this brief moment in my history.

In final, imi iau misiunea de explorator. Ce mi-am ales sa explorez e, bineineles, secretul meu. Ah si trebuie sa mentionez aici intelepciunea unui om foarte foarte foarte tanar. Lui i-am zis ieri, aici scriu azi: cum de nu m-am gandit la evidentul parerii tale? Holy cacat viata nu e usoara si nu e simpla, dar linistea e. Si simpla, si frumoasa, si blanda. Si am atat de rar parte de ea incat azi ii dedic postul asta. Pentru o fractiune de secunda pentru o fractiune din existenta mea s-a asternut o liniste de care vreau sa ma bucur.

O zi frumoasa ca urez, cat pentru mine, inapoi la studiu.

Cand curatam usturoiul

2010-09-21T00:29:00.000+03:00

La Tanti L, la Constanta, imi amintesc cum stateam toti trei la masa si curatam usturoiul in timp ce Tanti L trebaluia prin casa. Avea un beci, unde mirosea urat si era praf. Casa avea usile inalte, inchise la culoare, iar in baie era intotdeauna un paianjen.

Ei vorbeau intre ei, ca oamenii mari, iar noi curatam usturoiul si, stiu despre C, dar eu ascultam ce spuneau. Mainile functionau fara mine iar eu auzeam o conversatie pe care parca incercam s-o memorez, mai ales ca deseori nu puteam s-o inteleg, iar ce intelegeam era trist. Pentru ca oamenii batrani unui copil de 10 ani or sa para intotdeauna putin tristi.

Curatam usturoiul si ascultam despre cum era la liceu in anii 30. Despre cavalerie, despre viata cotidiana in cel de-al doilea razboi mondial, despre strabunicii mei pe care nu i-am cunoscut niciodata, despre oameni care ma stiau fara ca eu sa-i stiu pe ei. Am si scris catorva, imi amintesc ca in scrisoarea lui G catre N.S. era uneori si o scrisoare mai mica, a mea. N.S. fusese in cavalerie. Am fost o data cu ei doi la mare si imi amintesc pe drum ca in loc sa povestesc eu cu G, ii ascultam pe ei.

Curatam usturoiul si asteptam sa mancam de seara. A doua zi ne trezeam si mergeam pe plaja. Afara latrau cainii si se punea pe furtuna. Imi placea noaptea in Constanta pe furtuna, pentru ca de dimineata poate gaseam meduze pe plaja. Si pentru ca imi imaginam marea involburata, la doi pasi de mine, in intuneric. Si nu puteam fi singura.

"Priviti dintr-o anumita parte, indragostitii nu produc o impresie placuta"

2010-09-11T19:27:00.001+03:00

Si a trecut tocmai o saptamana de cand am scris aici si de cand am pus din nou mana pe carte, s-o termin. Pe zi ce trece e mai uimitor cum trece timpul.

Dmitri Gorcev spune "In general, indragostitii dorm mult, isi dau gurita si pleoscaie. Din ei mereu se scurge ceva. Daca i-am pune pe indragostiti dintr-o prostie sa doarma pe un cearsaf nou, or sa-l murdareasca in asemenea hal, ca dupa aceea va fi numai bun de aruncat."

Gorcev cam are dreptate, si cu primul citat si cu al doilea. Spun asta mai ales in consecinta faptului ca astazi am spalat asternuturi. Nu dorm prea des la mine, dar am constatat ca indragostii care au locuit aici pana nu demult s-ar potrivi prea bine parerii lui Gorcev ... din mai multe puncte de vedere.

Dar destul despre mine si-al meu.

Ma uitam dupa unii dintre autorii care au participat la antologia de texte si am dat peste niste bloguri autohtone. Oameni care-si dau cu parerea despre carti si carora nu le ia o saptamana sa citeasca 378 de pagini. Ar putea fi placut... In orice caz, mie atat imi ia. Ma gandesc cu groaza cate (ce) carti imi propusesem sa termin anul asta... sunt la 10%. Si cand mi-am propus treaba asta am considerat ca las loc si pentru noi descoperiri. Dar iata-ma in septembrie de 2010, amintindu-mi mai repede doua-trei domenii de reglementare despre care as sti sa povestesc mai bine.

"Iar apoi m-am intrebat: cui foloseste cruzimea fara de catharsis? Ce poate invata de la ea spiritul universului? La ce s-a gandit Dumnezeu cand isi amesteca cu polonicul supa pusa la fiert? Doamne, daca nu vrei, daca n-ai de gand sa repeti minunea lui Iov, atunci ia-ti mainile de pe univers, aici atrocitatile sunt posibile si fara tine" Iuri Naghibin - Povestea broscutei albastre.

From Russia with Love

2010-09-04T19:49:00.002+03:00

Nehotarata ce sa citesc zilele astea, am pus mana pe "From Russia with Love" de la editura Art. O colectie de povesti scurte de dragoste scrise de autori rusi din ultimii 50 de ani. Sunt povesti scurte sau foarte scurte, dar they make their point. N-am citit decat cinci povestioare, dar am s-o termin cat de curand, daca nu amortesc de tot pe canapea.

Au un umor aparte, o tristete caracteristica. In 100 de pagini si cinci povesti, au murit in "prim plan" sapte personaje. Dar cea mai dura dintre toate a fost, pana acum, singura poveste in care nu moare nimeni.

Din prima, am ramas cu mirosul dulgeag al amantei, din a doua, cu ce inseamna pentru mine pasajul asta:

"Aici insa, in acest Groznii distrus, lasat sa putrezeasca de viu, unde in exterior nu gasesti nimic si nu ai ce sa vezi, in afara de suferinta ta sau a celorlalti, aici viata poate parea adevarata".

Din a treia am avut senzatia ca e povestita de un american plimbat prin lume. Vulgaritatea, insa, e tipic non-americana si are un iz rusesc (daca-mi pot permite sa vorbesc despre izul rusesc).

"Masajul Changsha s-a dovedit a fi un lucru neplacut: fata mi se urcase pe picioare si se apucase sa-mi maseze spatele prin halatul de baie. Aveam impresia ca, uscat fiind, eram sters insistent si absolut inutil cu un prosop. [..] Mi-am blestemat fanteziile erotice si m-am dezis inca o data de orice forma de sex comercial. Cand, in sfarsit, a incetat sa-mi mai framante spatele, s-a auzit sunetul telefonului. A ridicat receportul si, calma, a spus ceva. M-am prins: ma verificau. Nu cumva am sufocat-o intr-o izbucnire de dementa? Inca nu, dar eram pe punctul de a o face."

A patra mi-a amintit de liceu si de Eliade. Si de imaginea pe care o am cu secul moment al divortului.

Ultima citita (si am sa revin, cum spuneam, sa termin), imi aminteste de ceva dar nu-mi dau seama ce. O carte oare, un film, vreo informatie razleata pe care am citit-o? Scriind asta mi-am adus aminte. Imi aminteste de "Of Mice and Men" (Steinbeck). Dar aici, sobolanul... sobolan, ruseste.

Ziua de azi, o zi de toamna veritabila, a avut tot ce-i trebuie unei zile de toamna. Pana si absurdul momentului in care ma chinuiam sa scot pielea de pe puiul intreg pe care l-am luat si ale carui incheieturi se miscau lejer, ca o papusa cu care, un copil crud si neastamparat, s-a jucat prea tare. Dar lasand orice fel de poezie neagra la o parte, ce-a reaparut din cuptor mi-a topit toate simturile.

Pupaturi!

2010-09-04T10:53:00.002+03:00

Sursa: national geographic

M-am trezit destul de devreme pentru o zi de sambata, am aruncat o privire pe geam si n-am putut sa nu zambesc. Am o slabiciune pentru zilele de toamna, ma simt plina de viata, de energie, de parca acum totul se poate si se va intampla. Am destul de multe de facut dimineata asta, asa ca nu pot sa trandavesc prea mult... Am sutit cataloagele kika si ikea de la T, am chemat un taxi si iata-ma acasa, sa ma schimb si sa ma duc sa fac toate lucrurile pe care vreau sa le fac azi. De-asta cred ca-mi place toamna, pentru dinamismul ei. Nu spun ca uneori caldura aceea torida care face sa stea timpul in loc n-are si ea farmecul ei, dar n-am prea stat in loc cu timpul vara asta, asa ca probabil am asteptat sa se puna de-acord anotimurile cu mine...

Dar despre pupaturi! Pe drum, in taxi, aproape de casa, doi baieti s-au oprit oarecum in mijlocul strazii sa se salute. Taximetristul, care glumise deja cu "cartoful tras in teapa", ii cearta: "Haaaai, ca va pupati si pe trotuar!", apoi catre mine: "De ce s-or opri oamenii in mijlocul strazii sa se pupe?" Ii raspund si eu, usor absenta (ca frunzaream cataloagele tocmai sustrase) "Sau in usa?"

Si-apoi mintea imi fuge. Nu stiu cand am platit, am urcat si mi-am pus lucrurile la spalat... Pupatul. Cat imi place si mie sa ma pup! Cu prieteni pe care nu i-am mai vazut de mult sau pe care ii vad a doua zi, cu T, cu frati-miu (mai ales de cand nu mai locuim impreuna!), cu R, cu oameni pe care abia i-am cunoscut si ne luam la revedere prima data.

Pupaturile din mijlocul strazii sunt minunate! Cand n-ai mai vazut pe cineva de destul timp cat tot ce e mai amar intre voi (daca e) sa nu existe. Pupatul intr-o zi electrica de toamna e sfertul de minut care-mi face ziua mai frumoasa, peste toate sincopele ce il urmeaza. Poate e un pret prea mare pentru un lucru atat de mic, dar mie nu-mi pare asa, pentru ca e amintirea lipicoasa, reala - buze, obraji si maini incarligate - ca e o lume, o viata dincolo de toate supararile mele mondene.

The like button ain't always appropriate!

2010-08-29T16:20:00.001+03:00

As spera ca, daca print-un accident nefericit as fi impinsa de catre un urs polar in timp ce tastam la calculator, mindin' my own beeswax, si in timp ce m-as rostogoli in zapada as apasa din greseala butonul de like, as fi prima dintre prietenii mei careia sa ii placa articolul asta (chiar daca termenul de prieteni include toti amicii, toate cunostintele si pseudo-cunostintele de pe facebook).

News-flash: genocid in Cambodgia! Bebelusi arsi la maternitate! Gang-violul unor copii! Sinucideri in masa! Un copchil de opt ani isi omoara sora, parintii, bunicii, varul, cainele si papagalul! FII PRIMUL CARUIA SA II PLACA!

Ok, poate prea multa atentie acordata unei chestiuni minore... I'll admit. But really now, astia de la jurnalul nu pot gasi o metoda simplificata de filtrare a articolelor carora sa le poti da like?

Adica sa presupunem ca exista bolnavii (it's a safe presumption) care ar putea da like... iti doresti treaba asta? Sa zicem ca Jurnalul posteaza stirea: Madalina Manole s-a sinucis cu pesticid! si se incheie tristul articol cu footerul: 1,456,075 people like this. Ok, bine, la asta n-ar da nimeni like, da' sa zicem c-ar fi vreun om politic... o sa fie unul sa dea inversunat like si 1,500,000 care sa-l urmeze... si da, ma simt... inversunata :))

Bad news... silver lining and all

2010-08-20T20:09:00.000+03:00

Caut un outlet care sa ma satisfaca si inca nu l-am gasit. Scrisul imi face bine dar imi trebuie timpul meu cu mine ca sa pot sa scriu. Nu pe blog, ci asa... doar pentru ochii mei.

Ca intotdeauna, sunt in cautari. Banuiesc ca pentru unii, treaba asta e ca o a doua natura. Nu-mi gasesc linistea, nu-mi gasesc muzica si nu imi traiesc noaptea visele.

Observ ca nu scriu niciodata cand sunt foarte fericita sau foarte linistita... ci doar in rest. Mi-e ca las impresia unei individe turmentate. Sunt, da' nu chiar asa. Dar ce e de spus cand totul merge struna? "Draga blog, m-am trezit genial, ma simt ca in al noualea cer, de parca as fi avut aripi si am zburat pana aici fara macar sa bag de seama infernul arzator si chinuitor in care balteste restul omenirii, pentru ca azi am o zi cu adevarat superba" ... neeeh.

De la cautare interioara la rochie de nunta (nunta altora... hello!), la intrebari cu adevarat relevante despre adevarata masura... a pantofului, toate m-au chinuit in ultima vreme.

Azi am gasit asta:
"That man is the richest whose pleasures are the cheapest." - Thoreau

Tot asa, al' de nu vrea di tate in viata s-ar putea sa iasa mai bine decat al' de-ncearca si cu **** in *** si cu sufletu-n rai. Sau, mai exact, dilema eternilor nesatisfacuti cu fuiorul propriei lor povesti.

Eu, oricum, nu pricep lumea nicicum altfel. Pacat, de altfel, ca intelepciunea asta costa timp.

Cutia Pandorei

2010-07-22T18:33:00.000+03:00

Oamenii optimisti sunt pur si simplu optimisti, nu fac eforturi. Si cu toata melodrama, chiar si eu sunt doar atat, o optimista. Nu pot sa-mi depasesc conditia asta pentru ca aleg sa nu mi-o pun la indoiala. Asa ca prefer sa vad jumatatile care sunt si nu cele lipsa, prefer sa vad posibilitati acolo unde zace un sfarsit.

Stiu insa ca norii nu sunt din zahar, ca nu avem decat certitudinea unei singure vieti si ca lectiile cele mai importante o sa le luam pre propria noastra piele, asa ca din asta nu pot decat sa invat sa imi aleg bataliile. Dar nu pot sa aleg sa nu ma lupt doar pentru ca intotdeauna va fi mai probabil sa pierd. Tocmai pentru ca proabilitatea nu e de partea mea ar trebui, rational, sa lupt mai des. Singurul lucru care ma face sa fiu mai atenta in alegerea cauzelor este faptul ca eu sunt una, infrangerile nenumarate... succesele mai rare, dar fiecare lupta ia o parte din mine cu ea.

Daaar ma refac, sufletul se reface, se intareste, se forjeaza, se rearanjeaza. Tot ce conteaza e ca la finalul fiecarui pas sa fiu atenta sa fie intr-o forma cu care sa ma-mpac.

E cert ca la sfarsitul vietii banii, bunurile, cariera si renumele raman aici. Singurul lucru care putem spera ca pleaca cu noi e constiinta, pentru ca avem certitudinea ca de ramas, nu ramane.

M-am trezit pe Richard Marx

2010-07-16T05:12:00.000+03:00

Un prost joc de butoane si m-am trezit la 4 52 dimineata Richard Marx - Now and Forever...

Aseara am trecut pe-acasa pe la ale mele... dintr-una intr-alta, noi, ca fetele, cu varste de 80+, 50+ si io... am ajuns si la subiecte mai politice (prezidentu'), mai amuzante (rubedeniile) si mai delicate... sfaturi de la bunica cu si despre barbati.

A fost atat de frumos.

Ce-am prins? Ca nu reinventam roata, nici io, nici noi, femeia colectiva a secolului 21.

Mama P despre fi-sa A si ginerele G... G ii trosnise una lu' A. Vaaaai, Mama P, cum, a dat G in A?! Dar Mama P avea simtul umorului: Da. Da, mama da... da' ce l-a mai rugat.

Pesemne G era foarte mototol.

:)

Vorbesc de inceputul secolului trecut.

Libertatea si puterea, slabiciunea si tertipurile inventate de sexul frumos arata diferit in functiile de mainile in care stau, nu pentru ca formele lor primare ar fi atat de diferite de la unele la altele, dar tendintele seamana... cum s-ar zice... across borders, cultures and generations.

Stiu!

2010-07-10T20:06:00.000+03:00

Un fel de evrika!

O sa fie un post intortocheat.

Am fost dintotdeauna o romantica. Am pasele mele cinice si sarcastice, dar asta pentru ca lumea e plina de fake-uri si de wannabes si asta o sa ma supere intotdeauna. De parca m-ar jigni, o iau personal. Dar cinismul meu e dezvoltat. E doar o arma, sau armura, sau amandoua. It don't matter. :)

Dar am fost dintotdeauna o romantica. E cu atat mai important pentru mine sa stiu asta azi, acum, la douaj de ani. Pentru ca o poveste de dragoste in cotidianul asta absurd, una adevarata, e cu atat mai frumoasa cu cat societatea e mai blazata. Straluceste prin comparatie. Si doar pentru ca societatea e blazata nu inseamna sa imi blazez si eu idealurile, sau, for that matter, sa le pierd.

~~F****. Am crezut ca am mai mult timp la dispozitie sa scriu asta.~~

~~Ok, to be continued. Pana atunci... Las pasajul lung de mai jos ca amintire a inspiratiei mele.~~

Dido - Don't believe in love care se termina asa:

"If I don't believe in love
If I don't believe in love
Nothing is left for me
If I don't believe in love
You're too good for me"

Am pus aici ceea ce m-a inspirat, partial azi. Also, Bob Dylan - The times... they are a-changin'
Am fost dintotdeauna o romantica si sunt incurabila. Si astazi, dupa o saptamana mai aparte, cu nervi, c-o spaima, cu lettin go si holding on... am recitit asta si mi-am dat seama ca, la momentul respectiv, am tratat-o asa.

Well, the joke was on me.

Cand intr-adevar se face liniste si se da la o parte praful... nu mai ploua si e doar intuneric... la un moment dat intunercul nu mai e gol si in el am gasit ce cautam. In cazul meu, e o concluzie simpla si putin ridicola ca a venit atat de tarziu. Dar nu e, poate, ridicola decat pentru cineva care le stie pe toate... eu nu le stiam si nu le stiu pe toate.

A fost atat de usor sa ma fure ziua de azi, ziua de maine, agitatia, placerea... incat sa uit ca, odata, nu demult, eu nu stiam ce vreau. Si ca mi-era atat de frica sa iau o hotarare... pentru ca putea sa nu fie Hotararea... ci doar o abatere, o eroare de calcul, putina ordine care n-are ce cauta in haosul si-n armonia mea.

Macar acum stiu ce vreau... sau macar what my first choice is. Si daca e banal, si daca e de-o mie de ori cliseu, eu asta vreau... povestea mea de dragoste, my happily ever after. Nu o casa cu vedere la cascada, nu o masina, nu trei copii cu bucle si ochi mari... my first choice e sa ma tin de mana, sa privesc un om in ochi si restul lumii sa se topeasca in nimic. De parca nici n-ar fi acolo.

A trebuit sa pierd atata timp si sa ma consum atata... doar ca sa-mi dau seama ca stiu ce vreau... si ca pot sa-mi asum asta.

Nu inseamna ca arunc pe geam profesia, ca inchid calculatorul acum si ies in lume a new woman. Inseamna doar ca am pierdut ceva ca sa gasesc... ce-mi lipsea. Nu pot sa lipesc cioburile la loc... in curand o sa iau o hotarare si legata de vasul spart... dar pentru moment, imi ajunge hotararea asta.

Nu-nseamna ca o sa si fie asa, dar e atat de linistitor sa sa stiu ca... given the choice... I know what I'd do.

Cine stie incotro...

Si ultima melodie pentru ziua de azi: Leonard Cohen - Chelsea Hotel

I remember you well in the Chelsea Hotel,
you were talking so brave and so sweet,
giving me head on the unmade bed,
while the limousines wait in the street.
Those were the reasons and that was New York,
we were running for the money and the flesh.
And that was called love for the workers in song
probably still is for those of them left.

Ah but you got away, didn't you babe,
you just turned your back on the crowd,
you got away, I never once heard you say,
I need you, I don't need you,
I need you, I don't need you
and all of that jiving around.

I remember you well in the Chelsea Hotel
you were famous, your heart was a legend.
You told me again you preferred handsome men
but for me you would make an exception.
And clenching your fist for the ones like us
who are oppressed by the figures of beauty,
you fixed yourself, you said, "Well never mind,
we are ugly but we have the music."

And then you got away, didn't you babe...

I don't mean to suggest that I loved you the best,
I can't keep track of each fallen robin.
I remember you well in the Chelsea Hotel,
that's all, I don't even think of you that often.

Bertrand Russel 2

2010-07-10T19:23:00.006+03:00

Inspiratia mea pe ziua de azi...

To Dr Faustus in his study Mephistophelis told the history of the Creation, saying:

‘The endless praises of the choirs of angels had begun to grow wearisome; for, after all, did he not deserve their praise? Had he not given them endless joy? Would it not be more amusing to obtain underserved praise, to be worshipped by beings whom he tortured? He smiled inwardly, and resolved that the great drama should be performed.

‘For countless ages the hot nebula whirled aimlessly through space. At length it began to take shape, the central mass threw off planets, the planets cooled, boiling seas and burning mountains heaved and tossed, from black masses of cloud hot sheets of rain deluged the barely solid crust. And now the first germ of life grew in the depths of the ocean, and developed rapidly in the fructifying warmth into vast forest trees, huge ferns springing from the damp mould, sea monsters breeding, fighting, devouring, and passing away. And from the monsters, as the play unfolded itself, Man was born, with the power of thought, the knowledge of good and evil, and the cruel thirst for worship. And Man saw that all is passing in this mad, monstrous world, that all is struggling to snatch, at any cost, a few brief moments of life before Death’s inexorable decree. And Man said: “There is a hidden purpose, could we but fathom it, and the purpose is good; for we must reverence something, and in the visible world there is nothing worthy of reverence.” And Man stood aside from the struggle, resolving that God intended harmony to come out of chaos by human efforts. And when he followed the instincts which God had transmitted to him from his ancestry of beasts of prey, he called it Sin, and asked God to forgive him. But he doubted whether he could be justly forgiven, until he invented a divine Plan by which God’s wrath was to have been appeased. And seeing the present was bad, he made it yet worse, that thereby the future might be better. And he gave God thanks for the strength that enabled him to forgo even the joys that were possible. And God smiled; and when he saw that Man had become perfect in renunciation and worship, he sent another sun through the sky, which crashed into Man’s sun; and all returned again to nebula.

“Yes,” he murmured, “it was a good play; I will have it performed again.”

Such, in outline, but even more purposeless, more void of meaning, is the world which Science presents for our belief. Amid such a world, if anywhere, our ideals henceforward must find a home. That Man is the product of causes which had no prevision of the end they were achieving; that his origin, his growth, his hopes and fears, his loves and his beliefs, are but the outcome of accidental collocations of atoms; that no fire, no heroism, no intensity of thought and feeling, can preserve an individual life beyond the grave; that all the labours of the ages, all the devotion, all the inspiration, all the noonday brightness of human genius, are destined to extinction in the vast death of the solar system, and that the whole temple of Man’s achievement must inevitably be buried beneath the debris of a universe in ruins—all these things, if not quite beyond dispute, are yet so nearly certain, that no philosophy which rejects them can hope to stand. Only within the scaffolding of these truths, only on the firm foundation of unyielding despair, can the soul’s habitation henceforth be safely built. How, in such an alien and inhuman world, can so powerless a creature as Man preserve his aspirations untarnished? A strange mystery it is that Nature, omnipotent but blind, in the revolutions of her secular hurryings through the abysses of space, has brought forth at last a child, subject still to her power, but gifted with sight, with knowledge of good and evil, with the capacity of judging all the works of his unthinking Mother. In spite of Death, the mark and seal of the parental control, Man is yet free, during his brief years, to examine, to criticize, to know, and in imagination to create. To him alone, in the world with which he is acquainted, this freedom belongs; and in this lies his superiority to the resistless forces that control his outward life. - B Russell

E in toate o arta

2010-07-03T13:14:00.002+03:00

Nu stiu de unde am luat asta, dar in TOATE e o arta. Sa reactionez asa a fost intotdeauna o parte din mine. Ma intreb daca am luat asta de la G... care m-a invatat sa aranjez o masa, unde se pune lingurita sau furculita de desert, prin ce parte servesti, de ce fetele poarta rochite si cum e mai bine sa calci ca o printesa (nu camasi, evident, ci cum se merge... printesele nu calca camasi). Poti face orice, dar trebuie s-o faci frumos, cu suflet... arta. Asta e mesajul cu care am ramas de la ea.

Simt si eu nevoia sa fiu vulgara, sa sochez, sa fiu teribilista, sa antagonizez...mult mai putin acum dupa ce incercarea pubertatii m-a lasat intr-o forma oarecare, dar simt uneori nevoia vulgaritatii. Sa ragai dupa ce beau din bere, sa tip in perna cand sunt singura, sa supar oamenii doar pentru ca pot...

Dar nu prea des. Niciodata lucrurile importante nu le pot trata altfel decat prin arta. Arta de a fi, in cazul meu, ca mai mult decat sa scriu (si asta e discutabil oricum) nu m-am priceput niciodata la mai nimic artistic, desi le-am incercat pe toate. N-am voce sa cant dar cant in baie uneori (incet), nu am flexibilitate sa dansez profi dar am fost la dansuri, nu stiu cum se manuieste pensula dar am fost la cursuri de pictura (si uneori, doar uneori, mai desenez), mi-am facut jucarii din plastilina care se intareste la cuptor, am incercat si chestii mai mari dar aratau cam trist, ski, inot, baschet... daca nu arta, poate disciplina unui sport... dar nu s-a lipit nimic, le fac pe toate cel mult mediocru.

Oh, dar e o libertate care vine dinauntru cand esti departe de tarm, goala intr-o apa limpede si, daca ai putin noroc, nu te deranjeaza nimeni. Precum si pe varful unui munte, cu ceata densa de nu poti sa vezi nimic mai departe de varful skiurilor... infigi betele, indoi genunchii, te apleci si-ti iei zborul, intai lin, apoi cu viteza.

Iar avocatura nu e o arta, e un mod de-a-mi castiga traiul. O fac cu placere, dar mai rar simt facand-o fericirea inefabila si libera pe care o simt facand cele de mai sus.

Arta mea e arta de a fi. Si-mi doresc uneori sa nu fac lucrurile asa cum simt ca trebuie facute, sa ma eliberez de rigorile abstracte ale frumosului, ale binelui, ale armoniei... Dar de fiecare data cand o fac, o fac din greseala si fara exceptie regret.

Asa ca enervandu-ma mai devreme, am cautat sa respir adanc si, in dus, mi-am imaginat zece scenarii vulgare in care fac tot ce nu-mi pot permite sa fac si, evident, m-am mai linistit. Nu m-am intalnit inca cu nimic care sa merite sa ma calc singura, sa pasesc neglijent. Dac-ar merita, atunci poate n-as simti ca ma tradez.

Viata nu e dreapta, oamenii nu sunt infailibili, lucrurile nu sunt clare... dar nu pot sa adaug in haosul asta propria-mi cruzime cu buna stiinta. Am s-o rezerv pentru momentele in care imi scapa, pentru ca atunci cand scapa, e intotdeauna un semn ca ceva trebuie facut, armonia a disparut ca un abur si in locul ei, uneori, poti vedea adevarul. Brut si nemilos, e singurul nord care imi pare ca-si merita drumul.

Putin despre Bertrand Russell

2010-06-24T19:40:00.000+03:00

"Three passions, simple but overwhelmingly strong, have governed my life: the longing for love, the search for knowledge, and unbearable pity for the suffering of mankind. These passions, like great winds, have blown me hither and thither, in a wayward course, over a deep ocean of anguish, reaching to the very verge of despair. I have sought love, first, because it brings ecstasy—ecstasy so great that I would often have sacrificed all the rest of life for a few hours of this joy. I have sought it, next, because it relieves loneliness—that terrible loneliness in which one shivering consciousness looks over the rim of the world into the cold unfathomable lifeless abyss. I have sought it, finally, because in the union of love I have seen, in a mystic miniature, the prefiguring vision of the heaven that saints and poets have imagined. This is what I sought, and though it might seem too good for human life, this is what—at last—I have found. With equal passion I have sought knowledge. I have wished to understand the hearts of men. I have wished to know why the stars shine. And I have tried to apprehend the Pythagorean power by which number holds sway above the flux. A little of this, but not much, I have achieved. Love and knowledge, so far as they were possible, led upward toward the heavens. But always pity brought me back to earth. Echoes of cries of pain reverberate in my heart. Children in famine, victims tortured by oppressors, helpless old people a hated burden to their sons, and the whole world of loneliness, poverty, and pain make a mockery of what human life should be. I long to alleviate the evil, but I cannot, and I too suffer. This has been my life. I have found it worth living, and would gladly live it again if the chance were offered me."

Sursa, si mai multe despre B. Russell, pe wikipedia. Avea 84 de ani cand a scris pasajul de mai sus in deschiderea unei carti de-a lui.

Citind, rezonez uneori cu pasaje, cu personaje, cu imagini, mirosuri ... dar cel mai des rezonez, citind, cu ceva ce am simtit sau simt si eu, cu o descriere mai exacta decat puteam eu sa modelez cu mintea incalcita inca in problema...

"I have sought love, first, because it brings ecstasy—ecstasy so great that I would often have sacrificed all the rest of life for a few hours of this joy. I have sought it, next, because it relieves loneliness—that terrible loneliness in which one shivering consciousness looks over the rim of the world into the cold unfathomable lifeless abyss."

"This has been my life. I have found it worth living, and would gladly live it again if the chance were offered me."

Nu cred ca putem spera la mai mult de-atat, in acea ultima zi a zilelor...

You know the story...

2010-06-18T11:45:00.000+03:00

One day a man accidentaly found an egg. It was from an eagle, but he wasn't aware of this fact. He took it, put it in the hen's nest, next to the other eggs. The hen hatched the eggs till the chicken and the little eagle came out. Days have passed, the little eagle grew up, cockling like the chickens, flying for very short distances like them...and he grew old like that. One day he looked at the sky and saw a wonderful bird up there. He was fascinated by its beauty so he asked the hen 'What bird is that?'. She answered 'It's the eagle, the king of the birds. We are only chickens'. So the eagle lived and died like a chicken because he believed that's what he was.

Si adicatalea daca nu stiti ce si cum si n-ati mai auzit povestea, gugal it. Nu stiu de unde a venit intai si intai povestea, exista o varianta amerindiana, cu the prairie chicken, una ecologista, alta de inspiratie asiatica, probabil or fi mai multe. La mine a venit pe mail de la propria-mi muma.

Dar nu mai conteaza cine a spus-o intai, e doar pacat ca se tot repeta.

Vreau sa ma intorc acasa

2010-06-14T18:34:00.000+03:00

Uitandu-ma tot timpul inainte inainte inainte uit ce s-a-ntamplat, cum am ajuns aici, asa, ce inseamna pentru mine acum-ul.

Inainte inainte inainte e o boala uneori, similara cu amnezia dar cu radacinile in lasitate.

Odata, demult, citatul asta mi s-a parut genial:

"Treat the other man's faith gently; it is all he has to believe with. His mind was created for his own thoughts, not yours or mine." - Henry S. Haskins.

Invatasem, la momentul respectiv, o lectie pretioasa. Invatasem despre oameni si credintele lor, intelesesem... Am ramas o agnostica, eram si atunci. Am ramas o zapacita, ca doar eram si atunci. Am ramas energica, cum eram, am ramas... eu... doar ca altfel.

Si acum subliniez pe carti, dar citesc mult mai rar. Si nu mai am timpul sa absorb la fel de bine tot ce citesc, ce vad, ce simt. Totul e pe ffw. Trebuie sa gandesc repede, sa actionez repede, sa fac alte 10 lucruri. Si se pierde din vedere esentialul.

Fara sa divaghez, esentialul pe care-l regret acum sunt lectiile nu-demult-traitei-studentii.

Atat amar de munca am depus sa inteleg, sa ma dezbar de prejudecati, sa ma iubesc si sa apreciez lumea pentru ceea ce este, cu oamenii din ea. Nu mi se-ntampla sa scap asa usor rautati gratuite. Nu mi se-ntampla sa uit lectii atat de greu invatate. Nu trebuie sa le uiti tot timpul ca sa iti repeti greseslile, trebuie sa uiti doar o data, atunci cand conteaza.

Am pastrat doar lucrurile inerente, extremismul, de la optimism la pesimism in three seconds or less, intrebarea si daca, a face pe avocatul diavolului, graba, haosul.

Dar invatasem nu asa demult ca extremismul meu trebuie limitat si-i facusem apologia si-mi facusem un obicei din a-l face mai docil. Si intre timp am uitat lectiile astea, am pierdut obisnuinta iar el, defect de fire irecuperabil, s-a-ntors... with a vengeance. Domesticirea a durat doar atat?

Intrebarile fara sens, discutiile interminabile, energia insuportabila de a contrazice si de a fi contrazisa, de a lupta pana la ultima suflare... le obsinuisem constructiv, facusem din ele arma mea impotriva propriilor mele prejudecati. Asta ma facea sa fiu o persoana foarte indecisa, dar odata ce ajungeam la o concluzie, eram mai impacata cu mine.

Graba si haosul aveau sarmul lor cand intarziam la cursuri, cand ajungeam atat de fashionably late la petreceri inact eram singura neinebriata (multe lectii inveti despre oameni cand esti singurul treaz). Si intre timp, in loc sa devina o intamplare mai mult ocazionala si mai putin deranjanta, am lasat tara asta de caracter sa-mi codnuca viata. Intarzii si nu raspund la telefon pentru ca imi dau intalniri si fac promisiuni de care nici macar nu vreau sa ma tin. De la deschiderea pe care o aveam, in afluenta de optiuni, am ajuns sa ma refugiez intr-un haos atat de vast, pe cat e de bine pus la punct.

Ma chinuia enorm ca nu pot sa iau o decizie, ca ma ingerunez de intrebari la care nu pot raspunde, ca sufar pentru niste prostii, ca nu pot sa nu ma gandesc la nimic... incat am uitat sa imi repet lectiile, zi de zi, cu sfintenie, si am facut ocol lumii mele si-am ajuns in infern.

N-as mai putea sustine o lupta atat de crancena cu abstractul si absurdul cum o faceam pe vremuri, n-as mai putea dedica atata timp linistii mele sufletesti cat o faceam inainte, dar imi datorez un exercitiu al tuturor acestor lectii zi de zi, pentru ca incetul cu incetul si-au pierdut amprenta si par doar umbre.

Nu erau decizii proaste, dar nu e o solutie perfecta, e o solutie repetitiva si obositoare, dar care merita. Pentru ca ma pierd pe mine intr-un cu totul alt sens. Ma pierd pe mine unor tertipuri imature, toxice si, cel mai rau, nu mai pot nici macar sa ma prefac ca sunt singura si ca ce fac nu-i afecteaza si pe cei din jurul meu. Si-i pierd pe ei.

Vreau inapoi acasa acolo unde, in suma tuturor intrebarilor gaseam solutia si posibilitatea de a ma ridica mai sus de ele. Pentru ca era mai important sa devin un om decat era sa dorm, pentru ca era mai important sa imi inghit lectiile mai grele decat era sa nu ma incarc cu prostiile altora. Nu-i niciodata prea tarziu sa incerci sa fii cine-ti doreai, dar past-me ar fi foarte dezamagita ca a muncit atat, aparent degeaba.

Versuri de Cohen...

2010-06-06T13:12:00.001+03:00

Eram in supermarket, cu castile in urechi, luptandu-ma cu calculul matematic al singularitatii pungii eco si-un cos prea gras. Jos o casca ca altfel nu ma inteleg cu tipa de la casa. Trece pe langa mine un batranel ferchezuit si mirosind a naftalina, cu o hartie de 100 de lei in mana si bolborosind in franceza. Pardon, pe de o parte, ca asta ne era adresat noua, celor din coada, iar pe de alta parte, o suparare fiarta ca, probabil, nu gasise ce cauta.

Si m-am gandit la batranete. Si ca e dulce cand o povesteste naratorul cu miere in glas (sau in taste), dar ca e a b****h. Ca are frumusetea ei, dar e o frumusete melancolica. Si ca si batranetea e efemera, e scurta, batranetea frumoasa. Iar ce-i dupa inca nu s-a zis.

Si cu toate astea, noi ne traim vietile asa. Impingand, neatenti, ursuzi, neimpacati, vesnic atenti la o distractie momentara cand restul vietii se intampla. Noi... nu vreau sa jignesc pe nimeni. Noi astia care eram azi in supermarket, noi astia care eram ieri seara in zona Lipscani. Ceilalti... Io. Ma sufoca. Si ies din magazin, pun castile la loc si aud... cohen. Si respir. To each their own breath of fresh yet-mildly-tragic-and-dry air.

From bitter searching of the heart,
Quickened with passion and with pain
We rise to play a greater part.
This is the faith from which we start:
Men shall know commonwealth again
From bitter searching of the heart.

We loved the easy and the smart,
But now, with keener hand and brain,
We rise to play a greater part.
The lesser loyalties depart,
And neither race nor creed remain
From bitter searching of the heart.
Not steering by the venal chart
That tricked the mass for private gain,
We rise to play a greater part.
Reshaping narrow law and art
Whose symbols are the millions slain,
From bitter searching of the heart
We rise to play a greater part.

Ce vad eu

2010-06-02T15:17:00.001+03:00

Suntem nascuti din contradictii.

Sa iubesti si sa admiri sunt doua chestii diferite. Pentru ca sa iubesti, pe-ndelete, inseamna sa iei in inima ta, sa dai din timpul tau altcuiva, inseamna sa imparti. Sa admiri e un gest egoist, orientat inspre propria-ti persoana. O fi totuna cu a iubi, pentru unii, dar n-are nicio legatura cu lupta aceea intre eu si noi, intre al meu si al nostru, intre orgolii si modestii, intre nazuintele comune si tertipurile educate de ani de gandit pentru sine.

Pe principiul love me if you dare, cred ca e un semn de slabiciune sa iti dai seama acum ca ai incercat dar in zadar sa iubesti ceva ce, in realitate, poti doar sa admiri de la o distanta confortabila.

Cred ca nu intelegi

2010-06-02T14:52:00.000+03:00

"And all men kill the thing they love,

By all let this be heard,

Some do it with a bitter look,

Some with a flattering word,

The coward does it with a kiss,

The brave man with a sword!"

Paul Goma are un perete in holul CNSAS

2010-05-28T13:03:00.001+03:00

Cladirea de pe Basarab 55-57 e noua, are o curte in care intri, pavata. Se reflecta lumina si caldura pare si mai insuportabila cand intri in curte. Dar urci cateva trepte si impingi usa de termopan. Inauntru e mai intuneric si racoare.

Paznicul de la receptie iti cere buletinul, da un telefon si astepti. Si astepti... Doua vitrine tin cateva aparate utilizate de Securitate la filaj, de inregistrare video, audio, niste casti, un obiectiv de aparat foto.

Peretii, sau mai bine zis parti din pereti, au un soi de tapet cu documente ale Securitatii, scanate. Pe sectiuni. Pe o parte a stalpului e cazul "Instigatorul", iar vis a vis de asta, opus intrarii, e Paul Goma. Toate celelalte documente scanate si folosite ca tapet au numele cenzurate. Paul Goma, in schimb, nu are cenzurate initialele.

E un scan al unui proces-verbal, presupun, de verificare a bagajelor lui P G, care venea de undeva, au fost gasite: un contract cu o editura din strainatate, multe carti, majoritatea cu subiect politic si alte astfel de informatii esentiale. I-au fost returnate dupa verificare. Langa procesul asta verbal, in dreapta, e un document care nu stiu cum poate fi interpretat. Nici nu am avut timp sa studiez mai mult si ... ce mai conteaza, e Securitatea care eticheta: disidendul nu-i cine stie ce scriitor, n-a publicat decat cutare si cutare... si totusi, l-au primit in Uniunea Scriitorilor. Insista in continuare cu acelasi comportament anticomunist.

Sau poate nu anticomunist, intotdeauna foloseau descrieri mai originale de atat.

Seneca was a wise man

2010-01-26T15:28:00.001+02:00

A spus: "Viata e viata si trebuie traita asa cum e ea, buna, rea, ti s-a dat fara sa o ceri si ti se va lua fara sa fii intrebat".

Viata e viata.

Seneca vorbeste. Noi toti vorbim. Vreau sa il vad pe ala ce gandeste si face de parca viata e viata. Vreau sa aspir la mai mult, la mai bine... sau mai corect la mai multa si la mai buna. Mai multa din mine de-as fi mai buna, ca sa pot sa dau.

Nu fiti nerusinati. Da, mai multa si mai buna.

Si trebuie traita.

Imperativul pe care il neaga sinucigasii, impotriva caruia se obraznicesc alti filosofi. Imperativul care ma face uneori sa ma comport totally emo.

Asa cum e ea, buna, rea.

Cine e Seneca sa vorbeasca de viata rea? Bine bine, cine sunt eu sa vorbesc de viata rea? Un dar, un dar minunat. O corvoada? Cine priveste si cine e privit? Ce stii tu, te intreb eu, din coltul meu emo, ce stii tu despre suferinta, despre inima pe care ai vrea s-o azvarli in afara trupului, s-o vezi, in masochismul tau, cum se zbate si imprastie mizeria aia de-i spune sange peste zugraveala proaspata, cum, incins, sangele manjeste varul. Al naibii var cu care Creatorul, sau Evolutia, a pus un semn confuz de egalitate si totusi competitie intre noi, peste noi toti.

Ti s-a dat fara sa o ceri.

Corect. Toti emoistii care au inganat din cap intelepti la "si trebuie traita" pot sa faca varianta pasiv-agresiva a gestului cu inima. Nu, nu lama, ca ma paraseste sangele din cap daca-mi imaginez (si... Sfinte Sisoe, imi imaginez eu destule), luati o pastila, nu faceti mizerie. A wallflower must keep to the wall.

Si ti se va lua fara sa fii intrebat.

Aici insa, aici, in noi toti nevrednicii luptatori, in care curge sange de animal pradator, aici se involbura hemoglobina de se-nvartesc leucocitele. Pentru ca orice dar e mai pretios cand stii ca-l pierzi. Noi nu stim ca-l pierdem niciodata, ne scapa realitatea asta, de parca nu-i aceeasi de cand lumea. Lumea cu L MARE cat capul nostru. Nup. Informatia asta ramane invizibila, inexistenta, paralela cu viata noastra. Dar o spune Seneca asta si-o citim cu sete. O trecem prin filtrul gandirii si trecem, in cateva secunde, prin toate fazele durerii, ca sa ne oprim la acceptare... pastila inghitita cu lubrifiantul bine-cunoscut... tergiversarea. Ca doar nu mor maine ca sa ma gandesc la asta.

O zi buna si usor de digerat.

N-am timp sa-mi para rau

2010-01-15T15:52:00.000+02:00

Am gasit asta aici: http://leloveimage.blogspot.com/2010/01/kissing-you.html

Pentru mine...
Pentru tine, pot totusi sa ma-ngrijorez.
Ca-ti pare ca-mi pare rau fara sa stii
Ca dac-am invatat regretul, ma dezvat de el
Incet.
Dar sigur.
Ma dezvat de el ca de cancer:
Pierim impreuna sau piere doar el.
Stii acum, te-ntreb, stii ca nu-mi pare rau?
Nu-mi pare rau si-am sa dau toata mana.
Dar n-o transpira, nesigur, nu abuza
Caci din ea nu va ramane decat fantoma grotesca a curajului nostru.
Si nu uita ca degeaba imi spui sa pasesc drept
Cand tu te indoi, te intre(b)i, te ... pierzi intr-o mie de zari
Si nu pasesti langa mine.
Degeaba. Iarta-ma. Hai.

Nicolae Guta si acest bildungsroman in versuri =)))

2010-01-13T16:28:00.001+02:00

Primita pe mail ~~si nu stiu sursa, lemme know if u do, tho'~~ din sursa asta: maldita.ro:

Nicolae Guta nu e o floare rara aparuta aproape prin miracol pe taramul Daciei apusene, este un astru tasnit din adancurile cerurilor de Rasarit, ca o marturie despre o civilizatie tanara si noua, dar inradacinata intr-un pamant de veche cultura si de severa traditie.

Guta, Manelistul Nepereche cum l-ar fi numit George Calinescu, realizeaza prin poemul “Cand se preda smecheria” un adevarat bildungsroman in versuri.

Printr-o maiestrie vecina cu perfectiunea, el reuseste sa transpuna in cuvinte momentul initiatic al deprinderii smecheriei.

Adverbul de timp “cand” plaseaza actiunea in timpul imemorial al copilariei atat de indepartate. Poetul ne sugereaza inca din primul vers ca parcurgem un drum invers, catre origini, un adevarat regressus ad uterum, o intoarcere in illo tempore, pe cand abia buchisea tainele “smecheriei”.

Fin intelectual si cu un acut spirit de observatie, Nicolae Guta se deosebea inca din frageda pruncie de semenii sai. In timp ce alti copii nesocotesc binefacerile ulterioare stapanirii smecheriei, el este singurul care percepe importanta acesteia. Repercusiunile nu intarzie sa apara si toti “raman repetenti” la materia vietii:

“cand se preda smecheria
o invatam in clasa intaia
o invatam in clasa intaia
dar voi nu ati fost atenti
si ati ramas repetenti
si ati ramas repetenti”..

Totodata, putem interpreta aceasta prima strofa intr-o alta cheie: poetul a fost martor al Genezei, a luat parte la despartirea intunericului de lumina, deschizand actiunii o perspectiva mitica.

Antiteza om de rand-geniu isi face aparitia in cea de-a treia strofa.

“sunt uramarit general
pentru ca port ilegal
prea multa inteligenta
si nu dau la concurenta”

Tema geniului pustiu, “urmarit general”, omniprezenta in opera gutziana, denunta destinul tragic al omului superior intelectual semenilor sai. Urmand preceptele filosofiei schopenhauriene, omul de geniu, recte Gutza, este nevoit sa se izoleze, sa se indeparteze de tumultul efemer al vietii muritorilor de rand.

Strofa a saptea reprezinta o invitatie adresata unei societati inferioare intelectual poetului. Este o fina ironie la adresa contemporanilor sai macinati de pizma:

“dati-ma in judecata
ca am mintea dezghetata”

Traind cu constiinta propriei valori, autorul nu se inspaimanta de prigoana cotidianului, el stie ca se poate refugia oricand in lumea ideilor. El nu se lasa prada efemerului:
“puteti sa ma reclamati
ca mintea nu mi-o luati”

Intregul poem este construit in jurul antitezei intre geniul manelistic nepieritor si mediocritatea semenilor a caror viclenie le tine loc de inteligenta.

Toate acestea ne demonstreaza ca Nicolae Guta lucreaza ca un bijutier, cizelandu-si versurile pana aproape de perfectiune.

Discriminarea discriminarii

2009-11-03T18:50:00.001+02:00

In zbaterile mele zilnice cu mine, cu care io si-ai mei apropiati ne-am obisnuit, m-am lovit de-o chestie cu discriminarea tiganilor azi. Si m-am ambalat, cum o fac de obicei.

Nu pentru ca mamaia mea e tigan.

Nu pentru ca eu cred ca tiganii sunt sau pot fi ok. Chiar cred asta, dar n-are-a face cu zbuciumul meu de azi.

Sa fiu sincera cu mine. E doar pentru ca eu cred ca e gresit. E gresit sa judeci asa.

Judec oamenii care judeca ieftin. In concluzie ar trebui sa ma judec si pe mine. Dar imi sunt simpatica si antipatica involuntar si ilogic.

Dar discriminarea tiganilor chiar imi pare o chestie ieftina. Si misoginismul. Si totusi sunt atatia pe care-i apreciez, misogini inraiti, spurcati, minti ascutite altfel, dar cand vine vorba de femei, heh... ultima generatie de maimute fara coada. Si totusi...

Si eu judec orice barbat, inainte sa-i cunosc (bine). Voi presupune, multumesc muma Experienta, ca nu ma pot baza pe el, voi presupune ca surprizele nu vor fi placute, voi fi rece, ironica si sarcastica. Pentru ca imi port uneori chilotii de tabla prea mandru. Pentru ca sunt atatia care abia-si merita incadrarea ca barbat, precum sunt altii a caror valoare le-o pierd din vedere.

Si tot eu imi trag geanta fara sa vreau cand trec pe langa un tigan (refuz sa le zic rromi). Dar nu mi se pare ca asta e o atitudine scuzabila, sau pentru ca eu imi reprosez mie asta ar trebui sa mi se para ok comentariile de-a dreptul rasiste ale altora.

Discriminarea, din nefericire, e un cerc vicios care se hraneste din el insusi si creste fara vreo masura, alimentat cu frica, cu micismul, usurinta cu care preferam sa intoarcem spatele decat sa luam o problema-n maini, orice problema, PROBLEMA. Si-mi poate fi simpatic, culmea, cineva cu care nu pot fi de-acord sub nicio forma. Dar nu pot sa fiu de-acord pentru ca cineva mi-e simpatic.

Si ce ma sperie cel mai tare e ca oameni simpatici nu vad in discriminare o rusine, o problema, ci un dat.

Si-ntotdeauna, dar INTOTDEAUNA avem o scuza. Eu am o scuza ca suflu-n iaurt, TOTI au o scuza ca sunt rasisti, o explicatie, o istorie. Toti au un motiv pentru care discrimineaza. Da-i dracului de homosexuali, sa moara toti tiganii, femeile la cratita, negrii inapoi in cocotier, in custi si cu teroristii de islamici, la naiba cu ei de evrei...

Si ramane doar poporu-ales. (?!)

Culmea, stiti cine nu intra in custi, nu merita sa moara, si nu trece la cratita conform criteriilor de mai sus? Base, Boc, Geoana... mergem si mai in spate: Ceausescu (desi pt el e tardiv oricum...), sau mai jos: Becali... De Nastase scapam, ce-i drept, ca asupra lui planeaza suspiciuni...

Sa traiti bine...

We're all a jaded bunch

2009-10-28T19:55:00.000+02:00

source: http://contexts.org/socimages/2009/10/25/disney-princesses-deconstructed/

This landed on my lap today. Much like women apparently do, in men's laps. Same as bitches (the female dog).

Dar nu vreau sa balacaresc barbatii, sau femeile, sau misoginii, sau feministele... si nici sa le trmur in vant stindardul.

Mi-am amintit de Rita. Sotie de Carl. Nu-mi amintesc de cat timp sunt casatoriti, in jur de 50 de ani. Dar asta nu ma emotioneaza in legatura cu ei, decat poate pentru fascinatia pe care o am pentru oamenii foarte in varsta si pentru lumea ce-mi precede. Dar altceva e altfel la ei. E altfel decat pentru alti oameni batrani si casatoriti (may I be thunderstruck for judging), e altfel decat pentru alti oameni in general... casatoriti sau nu. Ei doi ... ei doi se iubesc. Cand i-am vazut ultima data pareau, scuzati-mi cromozomii, direct din the Notebook. Ca deh, asa 'stem noi muierile, mai sentimentaliceste slabe.

Nu era, ce-i drept, o pasiune puternica, era o iubire calda si asezata, linistita, inteleapta.

Iubire inteleapta. Cred ca vine doar cu varsta. Sau cu imaginatia.

Si-o-ntreb... bine, nu eu... caci eu eram prea zvapaiata, prea "tanara" macar sa clipesc la asa o priveliste... ii intreaba Ralu... cum de... dupa atata timp?

Si ea, care l-a agatat pe el candva in preajma WWII, ne raspunde zambind: "The woman makes a lot of compromises."

Source: http://contexts.org/socimages/2009/10/25/disney-princesses-deconstructed/

Or was it sacrifices? :) mhmm...

Cand ne strangem noi, ca fetele

2009-09-27T12:23:00.001+03:00

Un vin, doar unul, noi eram trei, dar doua la sticla (S trebuie sa invete sa bea). Un tirbuson imprumutat. Si-apoi am fost patru si sticlele doua. Si-am ras.

Cand am ajuns la vinul demidulce, mai usor ca nu ne place, am putut sa fac o pauza si sa nu mai zic nimic si sa ma uit la noi. N-am vorbit de ale sufletului, am fost si noi ca baietii, am povestit aventuri, am rascolit in poseta cu amintiri pana am gasit amintirile potrivite, pe cand eram copile pana mai acu' vreo saptamana.

Dar nevorbind de ale sufletului, nespunand nimic, am ras. Unde suntem noi e Elvetia, versiunea noastra, teren neutru unde nu negociem moralitatea, nu tinem partea, nu dam inapoi, nu rosim, nu regretam... doar pofte, apetit si ras. E permis sa spui orice.

Avem fiecare bagajele noastre, dar trollere fiind, nu simti cat e de mare decat atunci cand urci, sau eventual la vale. Le purtam mandre, la urma urmei prea multa minte n-avem, ajuta si vinul, dar asa am fost plamadite. Ajuta sa razi cu lacrimi, de tine, de altii, ajuta sa treci prin viata. Si ne vad acum cativa ani, intrebandu-ne cum o sa fim "acum", dupa facultate (la un an dupa... ce repede trece timpul).

Zi de zi nu vad nicio schimbare, zi de zi ma vad aceeasi, aceeasi toata viata. Problemele de azi par dintotdeauna, problemele cu maine par niste griji mai vechi ca Timpul. Rasul meu azi e acelasi ras dintotdeauna.

Dar nu zi de zi imi amintesc dimineata zilei in care am implinit 4 ani uimindu-ma de mine ... ce mare sunt, cum trece timpul. Asa, vorbind de trecut, chiar si de trecutul apropiat, imi dau seama ca nu mai am 4 ani. Desi uneori nu s-ar zice.

Nici fetele nu mai au, nici 10, nici 14 si nici 18 ani respectiv, varstele la care le-am cunoscut. Le-as fi vazut vreodata asa? Umbland (nu doar) pe tocuri prin camerele goale, razand dintr-un ecou in altul, povestind, unele mai mult unele mai putin, in total aparent vreo 10 vieti, nu 4.

Mi-e drag de noi, in inconstienta noastra selectiva, mi-e drag de libertatea noastra si de "bratarile" transparente care-i dau farmec. Sa ne vad asa, fara footnotes, suntem de poveste. Imaginea asta de poza e imaginea pe care ne-o vom aminti si ma-ntreb daca, uneori, nu asta e tot ce conteaza?

Femei, barbati, si-i totu' alandala

2009-09-26T19:42:00.000+03:00

Ce ma plictisesc pe mine generalizarile... iar cand vine vorba de sexe (ca deh, nu prea fac parte din vreo minoritate, asa ca maru' discordiei sade-n treaba cu ..."dar voi, femeili")... ce ma mai plictisesc. Ok, bine... nu-i plictis. Plictis e cand la 6 dimineata-n Vama ma-ntorc din apa - unde-am intrat doar cu piciorusele - si-i unu' care ne mananca din covrigi si povesteste de bautura lui de asta-seara, si ce-a baut el ieri, si ca la Stuf dau astia o surubelnita... mama-mama!

Nup, nu plictis, ci inervare. Ma enerveaza cand aud barbatii generalizand, demascand, demitizand femeia. Si nu-i nici Cartarescu vreun breaz in uochii mei cu de ce-or iubi ei femeile... ca e o lectura placuta, dar e usurea, de vara.

Acum, ce-i drept, m-a apucat pe mine generalizarea. Da' nu vorbesc de barbatii adevarati. Doar ca ei, barbatii de care vorbesc, vorbesc si de femei adevarate, nu doar de ale lor. De-ale lor n-au decat sa vorbeasca, sa se spele intre ei pe cap. Unii cu altele si altele cu unii.

Si-i aud io pah iei, barbati de mana a treia, (1,2...da ma da...3) cum se sforteaza sa catalogheze, sa judece, sa miceasca femeile. Adevarate. Ei care nu pusera uo data macar ochii, daramite mana... pe vreuna. Ce-i drept, ochii si-or fi pus, da' n-au vazut in veci ca ea nu e de-a alor lor femei. Si-acum sa fiu dreapta in ocara, nu le am la suflet nici pe femeile lor.

Si ca sa nu se creeze vreo confuzie, nu vorbesc de semintari, nu vorbesc de bunicii nostri de la tara, de tatii neciopliti, nu-i locu' meu sa-i judec. Vorbesc de tinerii carora imi permit, pot si-mi face placere sa le f** cate una.

And I'm falling asleep

2009-09-19T04:02:00.000+03:00

Nu stiu niciun adevar obiectiv. Tot ce stiu e ca nu stiu nimic. Socrate stia ce stia...

Ma sperie gandul ca intr-o buna zi o sa vreau sa stau. Si sa stau. Si sa stau.

Nu sa ma odihnesc.

Sa ma opresc. De tot. Ma sperie gandul ca-ntr-o zi poate voi vrea sa ma asez cu gandul sa nu ma mai ridic. Nu pentru ca asta o sa insemne cu siguranta ca nu o sa mai vreau sa ma ridic. Ci pentru ca, daca voi fi foarte convinsa... poate ca ma voi aseza fara sa-mi dau seama ca am dat drumul mainii in care mi-o asezasem pe-a mea.

Eu nu-mi asez mana usor. Nici nu ma opresc usor.

Si totusi daca... daca ma asez si vreau sa imi desfac tolba si sa zic... gata. Raman aici.

Nu mi-e frica sa mor, imi e frica sa-mi traiesc viata de parca n-o sa mor niciodata. Mi-e frica, totusi, sa-mi traiesc viata de parca as muri "maine".

Si undeva la mijloc nu-mi place.

Si-atunci ar trebui sa imi fie frica si de umbra mea. Nu-mi e. Decat daca ea ar sta si eu nu. Dar ar fi de inteles.

Si pentru ca nu stiu de niciunele, si pentru ca nu cred ca stiu altii mai bine ca mine... ramane sa-mi fiu tot timpul fidela. Sa ma caut, sa-mi fiu sincera. Sa ma vad. Si cand nu-mi place, si cand nu ma recunosc, si cand nu ma vreau.

Si mi-e frica sa nu ajung "acolo", la ipotetica asezare pe care-o s-o vad eu prielnica, potrivita, perfecta... si, de dragul mainilor, sa merg.

Atunci n-as mai ramane a nimanui. Nu a mea, caci pe mine m-am lasat "acolo", nu a mainii-suport, caci am mers de dragul ei si n-as putea s-o iert. Si ce-ar putea sa-mi mai dea atunci caci alinare pentru pacatul impotriva sinelui nu e decat masochismul...? Iar eu nu sunt masochista.

Nu-mi fac nimic doar de dragul durerii, o fac doar cand durerea e o alternativa mai putin rea.

Si sunt predispusa, in pofida mea, la a fi femeie. La asezat candva. Dar pana atunci imi astern cum nu se poate mai prost. Fara sa vreau insa cu luciditate. O fi lipsa de vointa, sau poate stapanirea indeciziei... asupra-mi.

Fiecare isi cauta povestea lui, mie mi-e frica de-a mea.

Vreau sa fac dus

2009-09-12T19:14:00.002+03:00

Si pentru ca nu e loc de mine-n baie, scriu aici ca sa nu ma enervez. E fun sa stai cu fratele mai mic. Pana cand nu mai e asa mic si nu mai face tot ce spui de frica. Fratii mai mici stiu doar de frica.

Atunci cand eram mici puteam sa-l bat cu o mana legata la spate. Dupa ce a ajuns cat mine i-am zis ca e imatur sa ne mai batem.

Cand eram mici, numai el purta ochelari dintre noi doi. O singura data, cand m-a enervat foarte foarte FOARTE tare, i-am spus aragaz cu 4 ochi si m-am simtit vinovata muuuult timp.

Cand eram mici, il convingeam sa facem ce vroiam eu cu Lego-ul lui si trisam la Monopoly.

Cand eram mici, l-am lasat o data in casa noaptea si eu m-am strecurat pe geam la tara ca sa ma vad cu gasca din sat.

Cand eram mici m-a zgariat o singura data foarte adanc pe mana si am si azi o cicatrice. De fiecare data cand ma uit la ea incerc sa imi amintesc ce arma alba manevra.

Cand eram mici, uneori, daca toti ceilalti erau dusmanii, stiam ca ma pot baza pe el. De obicei din asta nu iesea nimic bun.

Cand eram mici nu puteam sa suport ca se tinea dupa mine oriunde mergeam.

Acum e una dintre putinele persoane cu care apreciez ca pot sa stau si sa tacem impreuna.

Chiar cred ca-mi va fi dor de el cand ma mut. Abia astept. S-a eliberat baia, pot face dus.

Is there anybody home?

2009-09-11T20:07:00.001+03:00

"Alo, cap?"

Pesemne e-n dus.

"Uhuuuuu, ce faci pisi, ma ignori?"

E spalat, capul meu spalat si gol.

"Parca vad semne de viata, fileaza lumina in mansarda, baga-ma in seamaaaaa!"

Eroare, e vecinul de la 5. Danseaza intre sani.

"O sa-ti fie dor de mine!"

O sa. Si lui de mine, si mie de el. Ne regasim al'data.

Cel mai tare compliment

2009-09-11T00:20:00.002+03:00

Ca tot nu ma regaseam ieri... si ca acum 2 posturi tot aveam io prea multe indei intr-una singura... astazi am primit cel mai tare tare compliment de la baietii mei... :) it's one of those I wanna ALWAYS live up to.

Erau baietii si noi, doua fete. Si... s-a stabilit ca eu nu sunt fata. Ah, normal, latura mea feminina a fost oripilata, we laughed it off.

"Tu esti Ruxandra, huge balls." Yaaay, I'm one of the guys :)

Stranger

2009-09-10T00:11:00.011+03:00

Ma simt uneori ca un vizitator. In propria-mi viata. Adica in ziua mea, in corpul meu, ca un strain. Ma caut pe la articulatii - ca acolo raman drumurile facute, sub unghii - cu toata mizeriile pe care le facem zilnic, in ureche - cu tot vantul care ne suiera si white noise-ul ce trebuie ignorat... eu sunt.

Si totusi...

Totusi, cu toata nevoia mea de nou... mi-ajunge uneori. Imi ajunge sa caut atat, sa ma intreb atat, sa fac pentru fiecare pas un dans minutios si arbitrar.

Problema... problema e ca nu ma stiu pe mine destul cat sa ma recunosc. Ce se-ntampla e ca ma uit.

Ma uit pe mine, ma uit la mine si nu vad.

Pe cat de palpitant e noul, pe cat de mult imi place sa calc tot timpul alte cozi... pe-atat de mult as vrea sa-mi arda cineva una sa ma sed la locul meu cuminte. Si sa mi-l indice, va rog, caci sunt mai multe scaune goale.

Vreau sa cad obosita in pat cu mintea goala... cu capul plin de-o singura prostie, goala insa de restul inteptiilor care-l domina zi de zi. Bietul cap.

Azi inteleg ceva, cu pretul platit maine in pacatele de ieri.

Si azi imi pare rau. Imi pare rau fata de... ah f*** it... fata de P. Imi pare rau fata de mine, ca nu fac asa de obicei. Nu stiu ce ma poseda uneori de vreau sa calc carari ce-mi par noi fara sa vad ca pe ele mai sunt si altii. Nu vad, ma uit si nu vreau sa vad. Si calc pe degetele.

Oricat de exotic e sa keep walking in OPS (other people's shoes)... sa mi-i dea cineva si pe-ai mei, ca nu-i mai gasesc.

Libertatea

2009-09-09T01:59:00.001+03:00

Sa fii "libera ca pasarea cerului ce pe limba ei moare." via friend Goma.

Ma amuza ca atunci cand devenim vulnerabili, tindem sa avem reactii aproape alergice, viscerale. Respingem vulnerabilitatea sentimentala ca pe o ciuma. Reactiile sunt variate, iar din varietatea asta reiese o imagine cubista care reda esentialul fiintei umane. De neinteles, colorat, si daca e pictat de cine trebuie, de nepretuit.

As vrea sa inteleg... mint... cred ca inteleg de ce. Si totusi... de ce?!?!

Vorbim de femei demente. Chiar si noi femeile intre noi. Ne si recunoastem in unele ipostaze. Si totusi NU NE POATE OPRI NIMIC.

Dintre reactiile alergice aproape de sufletul meu, prima e respingerea. Ca atunci cand ai 5 ani si baiatul ala enervant te trage de cozi. Toata lumea uita ca inainte tu ai scos limba la el. Asa si la 20, probabil si mai tarziu. Nu vorbesc doar de faptul ca uneori, eforturile de a atrage atentia cuiva devin niste incercari (sa zic... penibil... nu e penibil, ci natural, nu?) naive din care NIMENI nu intelege nimic. Vorbesc de situatii in care ni se pare ca cea mai simpla solutie cand devenim vulnerabili este sa ne aruncam in bratele (nevinovate) ale altora... in speranta ca asa castigam teren.

Vorbesc de piromanul din fiecare, care simte nevoia sa arda ceva, iar daca e sa arda, sa fie cu artificii. De masochistul din noi... daca e sa doara, sa urli, nu altceva.

Nu pot sa inteleg de ce nu suntem destul de siguri pe noi, destul de linistiti, de calmi, de intelegatori, cu noi insine... la urma urmei. De ce nu putem, constienti fiind de toata tevatura, sa ne dam ragazul sa fim vulnerabili.

Toata usurinta firii, toata elocventa, intreaga noastra experienta valoareaza, atunci cand e intr-adevar nevoie de ele, impreuna, cam cat valoreaza un immodium cand esti constipat. Sunt atat de degeaba incat devin daunatoare. In lipsa usurintei cu care suntem obisnuiti, in lipsa elocventei pe care ne-am cladit intreaga viata, si fara experienta care ne-a adus unde suntem... am fi mai naturali.

La urma urmei nu e nimic mai cuceritor decat sinceritatea, cruda, necioplita, spumoasa si naiva.

Eh... iata libertatea, sa fii liber ca pasarea cerului, ce pe limba ei moare.

E induiosator sa vezi un copil indragostit pentru prima data. E insa aproape dureros sa privesti un adult.

Vara 2009 - over and out

2009-08-31T03:05:00.004+03:00

Nu stiu de ce simt atat de acut sfarsitul verii. Taman anul asta. De obicei sunt incantata cand simt mireasma de toamna. Parca mi se dezmoteste trupul.

Dar nu, astazi, 30 august 2009, simt ca vara, pe anul asta, a luat sfarsit. Cu punct. Revelatia m-a lovit din plin in Cafeneaua Actorilor, in jur de 1 dimineata (deci mai exact 31 august), pe un fundal miorlait de MJ, cu un Jakie Chan mai tanar pe televizorul mut din departare, cu chelnerita cu savarinele imprastiate care erau sa-si gaseasca de vreo doua ori sfarsitul pe podea din dinamica noastra Brownian-haotica.

Sorbeam dintr-o limonada, asezati inauntru. Afara nu mai serveau.

Poate pentru ca anul asta nu mai incep nimic nou, masterul e pe repeat, anul trecut incepeam munca, acum doi ani incepeam ultimul an de facultate... si tot asa.

Geamurile deschise dadeau intr-un intuneric transparent, usuratic, lipsit de orice fel de personalitate. Toti trei fumam, cum facem de obicei, o pizza, doua salate, povesti de infricosat copiii.

MJ a facut loc soundtrack-ului din Twin Peaks. Alea vremuri, frate.

R s-a dus la baie. C si cu mine, lasati pe masa de parca nu ne mai sustinea coloana. Doua vorbe aruncate, un zambet, un comentariu. Un prisos.

Toata viata-i un prisos. Luati oliviera de aici.

La iarna ski. Ce facem de revelion?

Dar de ce ma intristeaza? De ce simt un gol? Ce-am pierdut? Pana nu stiu asta, n-o sa stiu de ce imi pare atat de rau de vara asta. Rasfoiesc un How to spend it. Pozele sepia cu moda-ce-va-fi. Toamna asta se poarta as vrea sa fiu oriunde dar nu aici, am secat Bucurestiul asta de tot ce-mi putea da fara ca io sa fac ceva. Vreau la muzeu, vreau la teatru, vreau o cina, vreau sa uit ca s-a terminat vara in style. Vreau d e p a r t e.

Si s-a-ntamplat si asta

2009-08-29T23:00:00.004+03:00

Cre' ca stiu ce tre' sa fac.

E adevarat ca io cred ca cel mai periculos pentru o fiinta posesoare de constiinta e sa aiba convingeri (the more, the merrier. oh, merry is an empty head). Dar e adevarat si ca nu pot sa ma duc intr-o pestera sa practic anti-ascetism pasiv.

Dar stiu ca te costa scump sa fii tu.

Sa nu pupi in cur. Sa nu (prea) pupi in cur. Sa nu pupi in cur (prea des). Sa nu pupi in cur (chiar in fiecare zi). Sa nu pupi in cur (tot timpul). Sa nu pupi in cur (decat cand trebuie). Sa nu (mai) pupi in cur (ca nu mai ai pe cine). Reteta succesului.

Dar cica nu te-ngroapa cu succesul. Nu te-ngroapa nici cu banii. Nu te-ngroapa decat cu niste haine de zile mari, un ghiul poate, un ceas, some trinkets and memorabilia. They are worth SHIT. Ca tu esti plecat deja cand te-ngroapa (in cazurile fericite).

E istoria fiecarei constiinte impovarate cu mandrie. Ca nu-i altceva. Sa nu mint. Mandria ne face mai umani, un om fara pic de mandrie, de orgoliu, e un om castigat in toate, dar mai putin om.

Poate puteam sa ma opresc la un om castigat in toate, ca nu stiu ce castigi din simpla-ti conditie umana.

Sa pot sa fiu io. Sa-mi PERMIT sa fiu io. Scump, tata... scump. Dar intrevad o moneda in care cred c-as sti sa numar pretul.

Ma plang, ma pierd, ma miorlai ca o mata proasta. Ce-mi deplang? Starea materiala, starea spirituala? Ce sa-mi deplang ca e de ras. Derasucuruluicelplans.

Imi deplang delasarea, imi deplang pasivitatea. Ia, pisi, tauru' de coarne. Nici c-as putea altfel. Sa fiu pasiv-agresiva nu merge, ca mie-mi place sa-nvat, sa merg inainte, iar atitudinea asta recenta e complet retrograda. Ma-ntoarce la mai rau decat am fost 'fodata.

Deci asta cre' ca tre' sa fac. Ambitia. La urma urmei, macar sa fiu loiala propriului agnosticism. Nu stiu ce sa cred, dar sa pun rau-nainte. Dac nu ma-ngroapa cu nimica, I have to make this short trip worth every second.

Carpe diem quam minimum credula postero.

Compromisul -

2009-08-28T01:19:00.003+03:00

Treaba aia rusinoasa. Treaba aia umana. Compromisul. Compromisul pe care-l facem ca sa nu fim, pentru ca nu suntem(?!)asceti.

Sa placem. Altora. Lumii. Sa ne ridicam la asteptarea noastra despre noi, la asteptarile altora. Sa fim ce ar trebui sa fim.

Curajul sa nu placi. Curajul sa iti fii tie loial... chiar daca te costa aprecierea altora.

Nu mi-am dat seama cat timp mi-a lipsit curajul asta.

Pana cand te dezamagesti pe tine. Dar intr-atat cat sa iti zgarie retina, sa iti intepe cele mai adanci sensibilitati. Sa doara destul cat sa te trezesti.

Pacat.

The times, they are a changin'

2009-08-19T23:32:00.003+03:00

Your old road is rapidly aging...

Ma gandesc uneori ca oamenii care ne schimba viata, fara de care nu ne putem imagina pe noi cum suntem, datorita si din cauza carora suntem, in parte, cine suntem... nu sunt neaparat cei care raman in viata noastra pe termen lung.

Sunt cativa ani poate, alteori cateva luni, zile, momente. Si chiar si anii, cu anii, devin cateva momente rasfrante in oglinda perversa a memoriei.

Eram la o zi de nastere. Trebuie sa fi avut vreo 12 ani, bunicul meu murise de curand. Stateam de vorba cu o fata. Era putin mai mare ca mine, asa ca probabil eram fascinata. Si subiectul a ajuns, cumva, la moarte. La moartea celor dragi. Probabil am spus ceva, cu pasiunea si intelepciunea caracteristice varstei, despre subiect. Imi amintesc ca urma sa ma buseasca plansul.

Cred ca incerca sa ma consoleze. Mi-a spus ca ma intelege. Mi-a spus ca sunt egoista. De unde stiu eu, m-a intrebat, ca lui nu-i e mai bine? Ca da, mie mi-ar fi mai bine dac-ar mai fi printre noi, dar poate el a plecat spre... o lume mai buna. Pe moment i-am raspuns ca nici ea nu stie daca dincolo nu e... nimic.

Dar m-a rascolit. Nu am putut s-o sufar intreaga seara.

In primul rand, era un argument care nu-mi trecuse prin minte. Asta era oricum de neiertat.

Dar, mai important, inistea pe care o afisa in fata unei astfel de imensitati. Realitatea faptului ca nu aveam de unde sa aflam, cat om trai, care era adevarul... de dincolo.

Imposibilitatile, ca nesfarsitul, nedreptatea, eternul... toate ma lasa inca gura-casca. Eu inca nu m-am impacat. Cu intrebarile.

Si ma gandesc in fiecare zi la bunicul meu. Si tot cred ca daca l-ar fi intrebat cineva, ar fi preferat sa mai stea.

Dar fata-fara-nume m-a invatat o lectie. Nu e cea pe care cred ca o avea in minte.

La multi ani Cos!

2009-08-18T01:43:00.004+03:00

Care are acum 21. Adicatalea, i-a facut. Pe toti 21. Geniala varsta. 22 is also very hot. :)

Si imi miroase a toamna. Si mi-e bine. Si durerea a mai mare cand mi-e bine...? N-am inspiratie. Si nu-i nimic ca nu am inspiratie pe blog... n-am inspiratie de munca, n-am spor. Nici n-am dormit, ce-i drept.

Si am asa, un sentiment. Un pre-sentiment. Care e, la randul lui, un sentiment in sine.

Toata viata am uneori impresia ca e doar presentimente si amintiri. Nimic din ACUM nu ramane niciodata in acum destul cat sa conteze, totul se pierde intr-o oglinda imbatata cu propriile miresme, inainte, inspre viitor, sau inapoi, inspre ce-a fost. Dar miresme-s toate, imbatatoare, ucigatoare, apetisante, rusinoase... Ca de exemplu mireasma rusinoasa a fricii.

S-o uit, de tot. Sau bine... intelept vorbind... nu s-o uit ci sa o-mbat.

Cu curaj.

As vrea sa am mai des curajul sa fiu eu, nu frica sa nu fiu.

Mi-e somn. Mi-e cald. Mi-e lene. Mi-e bine.

One gonna help me get up, another gonna help me stop

2009-08-15T01:17:00.004+03:00

Intai vine volbura, si agitarea. Ma zbat. Ma dezgust. Toti dumnezeii sa vi-i tineti, sa va spalati cu ei pe cap, pe picioare, si-apoi sa beti din apa otravita de mizerie. Care voi... Eu pe mine ma intreb, care voi? Nu stiu, nu-mi vine sa... ce sa fac, sa arat cu dejtu? Voi aia cu certitudini, voi aia cu credinta, voi aia care nu se zbat.

Si injur si ma sfarsesc in mine. De ce e totul atat de stupid? Si ii injur p-aia care lasa viata sa treaca pe langa ei, si-i spurc cu foc. Cine sunteti voi si de ce va bateti joc? Unde va e mintea, lasa... unde va e sufletu', lasa, unde va e spiritul? Voi aia de aruncati pe geam secundele, minutele, orele, timpul... Timpul. Eu pe voi as vrea sa va ranesc, voi care treceti prin viata ca gasca prin apa, de-ncercati apa cu degetul (preferabil al vecinului). Si va judec... mama ce va judec. Va judec pentru ca nu e nimic mai plictisitor, mai dureros de conventional, mai puternic putred ca risipa. Risipa vietii. Risipa Timpului. Si-mi vine sa plang, sa tremur, imi vine sa va jupoi si sa ma jupoi.

Sa ma jupoi caci cel mai greu iert in altii ce-a trebuit sa-mi iert mie.

Si apoi, dupa ce nu mai simt ca vreau sa plang, respir si e mai bine. E mai bine pentru ca imi dau seama ca nu pot sa cer vietii sa fie dreapta, cum nu pot cere timpului sa curga invers.

Si raman c-o tristete. Si-apoi tristetea se transforma in resemnare. Ma gandesc cum se gandesc altii, cum ma judeca ei pe mine, cum cred ei ca fac risipa... ca pierd timpul, ca las viata sa treaca pe langa mine, ca ma intoxic cu tutun, ca... mai stiu eu ce. Si-mi dau seama ce placere imi face mie cand imi spun altii cum sa-mi traiesc viata.

Si ce daca, gandesc, ranjind, si ce daca mi-o scurtez cu nopti albe, cu tigara dupa tigara, si ce daca-mi pierd vocea, si ce daca sufar, si ce daca pierd, si ce daca sunt ridicola, si ce daca mi-e in permanenta somn, si ce daca am obosit, si ce daca pun prea mult suflet, si ce daca-mi pasa?

Simt acum ca atat mi-a mai ramas, sa pun suflet. Dar asta pentru ca m-a antagonizat ziua de azi, pentru ca nu atat mi-a ramas, atat e. Ce-i de facut daca nu faci cu suflet?

Si-ajung sa ma resemnez, iesind sa-mi iau ceva pentru pranz, ma resemnez ca-n fata unui munte, ca-n fata marii, caci ce-as putea sa fac? Cu cine sa ma lupt? Si daca ma lupt, cu ce ma lupt? Cu cuvantul? Cu forta?!?! Cu sarmul, cu ambitia, cu mintea, cu curajul?

Spuneam mai demult... sa-mi aleg luptele. Astazi n-am optimism, n-am decat intrebari. Astazi, fina ironie a vietii m-a lasat si fara zambet, si fara lacrimi.

Keepsake - State Radio

"One gonna heal my body another gonna heal my pain
One gonna settle me down then bring me back up again
I'm gonna put my family back together again
One gonna hold my woman another gonna hold my job
One gonna help me get up, another gonna help me stop
One gonna help me talk right, one gonna lay me down to sleep
One gonna hold my thoughts and another gonna hold my bones
One gonna keep me warm and another gonna keep me cold
One gonna bring religon, right from a Coleman stove
One gonna help me keep em' another gonna help me tame
One gonna run me down (Hell a bullets in my way)
You're gonna keep my soul it was yours to have long ago
I'm gonna buckle my belt around the ceiling pipe
I'm gonna buckle my knees and I'm gonna lock em' up tight
I'm gonna hold a pen while you drag my arm across the page
One gonna hold my memories another gonna close the door
One gonna leave me restless another wanting more
You're gonna keep my soul it was yours to have long ago"

Borrowed Time

2009-08-03T01:53:00.001+03:00

Ca sa ma prezint, o sa trisez... pentru ca nu e timp.

Un post de-al meu mai vechi, de pe vremea cand scriam, cu regularitate, si foloseam 360:

Borrowed Time
Tot timpul nostru e imprumutat.

De la primul moment cand am luat fiinta pana in cel mai recent moment pe care il putem concepe, tot ce am facut, totul, TOTUL e pe timp imprumutat. Nu spun ca nu ne apartine, nu pentru ca am impresa ca viata e a noastra, ci pentru ca nu stiu...

Timpul asta imprumutat... e consumat si nu mai avem ce da inapoi. Deci e un mutuum. Un imprumut de consumatie. Conform teoriei, ni l-am insusit iar la scadenta trebuie sa dam inapoi o cantitate egala de timp de acelasi gen si aceeasi calitate.

Aham.

Revenind la ultima chestie care a avut sens. Timpul asta e imprumutat. Iar cat imi priveste viata, nu stiu cat e a mea si cat nu. Iar daca nu...

Dar cu concizie, sa reiau firul.

Cum as putea vreodata sa trasez o demarcatie clara intre cine sunt eu si intreaga mea viata, cu tot timpul din ea care nu-mi apartine?

Presupun ca nici viata mea, cu toate aspectele ei, nu-mi apartine, cel putin nu intru totul. Cum poate fi a mea daca eu nu pot sa iau cele mai insemnate decizii in legatura cu ea? Cum poate fi a mea cat eu port responsabilitatea vietii mele in aproape orice, cu exceptia tuturor coincidentelor si minunilor care mi-o schimba permanent? Cum poate fi a mea cand 50% e sansa si noroc?

Stiu cat e de neinsemnata, in marea epopee a omeirii, stiu cat e de fragila, stiu cat sunt de norocoasa (ca e gratis - intr-un fel). Dar cu toate astea o simt atat de aproape cand inima-mi bate sa-mi iasa din piept si, cu ochii inchisi dedandu-ma vreunei placeri, ultimul lucru la care ma gandesc este marea epopee a omenirii, si... pe cat e de fragila, pe atat de mult o frang si-o sucesc si-o intorc, pana cand, in mod normal ar trebui sa nu mai fie. Dar ea e tot acolo. Si pe cat de minunat ma simt ca am prins pe Dumnezeu de picior, inzecit o batjocoresc, o ridiculizez, o azvarl cat colo, o iau ca pe-un dat si-o platesc cu lacrimi, cu frangeri de aripi, cu racnete si dureri de cap.

Intr-o buna zi a scadentei insa voi da oare tot ce-am luat? Sau poate, cu fiecare clipa ce-o traiesc o redau... traind-o?

"Vietii nu i-am ramas dator niciun gand... dar i-am ramas dator viata toata" Blaga